Analiza comparativă a calității mașinilor de spălat

De la batutul rufelor cu o scandura de lemn, pana la frecarea lor pe o tabla de spalat, ajungand la spalatoriile electrice si masinile hidraulice, femeile au incercat permanent sa simplifice procesul de curatare a rufelor.

Una din cele mai vechi tehnici, folosita chiar si de romani si egipteni, era "batutul rufelor". Acestea erau calcate in picioare intr-o albie imensa, iar acest lucru intra, de obicei, in responsabilitatea barbatilor. In anumite regiuni, aceasta metoda era aplicata inca din secolul al X-lea i.Hr. O scandura groasa cu maner era folosita pentru a bate rufele murdare.

O alta inventie pentru spalarea rufelor a fost tabla ondulata, folosita in Evul Mediu. pentru curatare, se apela la un amestec de apa si nisip, la care, mai tarziu, s-a adaugat si o doza de urina. Initial, sapunul a fost produs dintr-o solutie de grasime, cenusa si calcar si anumite plante, cum ar fi Saponaria.

Primele masini de spalat au aparut la sfarsitul secolului al XVIII-lea, dar metodele initiale erau greu de intrebuintat. Fiind echipate cu pistoane, ciocane si podele mobile, nu se puteau folosi in gospodariile private.

In jurul anului 1910 au aparut primele masini de spalat electrice.

Pentru a facilita procesul spalarii, erau amenajate niste camere mari, in care erau instalate uriasele masini de spalat. Din cauza zgomotelor infernale, spalatoriile se transformau insa in adevarate fabrici de curatare a rufelor

Spalatul manual era inca o practica foarte des intalnita in majoritatea gospodariilor. Din cauza atator operatiuni diferite si complicate, majoritatea familiilor isi rezervau o zi intreaga pentru spalatul rufelor. Cu o seara inaintea zilei respective, toate rufele murdare erau duse la spalatorie, pentru a fi inmuiate. Doar familiile instarite isi permiteau luxul unei spalatorese care sa se ocupe de inmuierea, spalarea, stoarcerea si indinderea rufelor intreaga zi. Toate celelalte activitati gospodaresti erau neglijate. Odata cu lansarea primei masini de spalat de uz casnic, AEG Lavamat. procesul s-a mutat in casa iar in 1958 AEG a lansat o masina complet automata. Pretul sau era de aproximativ 2.300 marci germane - echivalentul a patru salarii medii - ceea ce o facea inaccesibila oamenilor de rand. Acest lucru s-a mai schimbat, odata cu posibilitatea de a cumpara in rate. Numarul produselor cumparate a inceput sa creasca, ca atare preturile au inceput sa scada, iar masinile de spalat si frigiderele au devenit echipamente standard in majoritatea gospodariilor.

Progresele remarcabile au facut ca, in prezent, apasarea pe cateva butoane sa rezolve aproape exclusiv aceasta problema.

Intrucat nu dispuneau de tehnologiile inalte pe care le folosim astazi, inaintasii nostri gaseau solutii rudimentare pentru a-si satisface una din cele mai importante nevoi: spalatul hainelor. Indiferent de procedeul pe care il aplicau, aceasta munca se dovedea a fi obositoare si mare consumatoare de timp.

Izvoarele istorice mentioneaza variate modalitati de spalare a rufelor. Printre cele mai cunoscute se numara metoda care folosea placa cu striatii, realizata din lemn, iar mai tarziu, din metal. Erau necesari circa 100 de l de apa pentru fierberea, spalara si clatirea unui singur rand de haine.

Valtoarea reprezinta o varianta destul de cunoscuta pe meleagurile romanesti. In albia raului se facea o adancitura, apoi se asezau scanduri in forma de cerc. Apa forma un vartej in care erau spalate rufele.

Nu e de trecut cu vederea nici metoda marinareasca, ce consta in umplerea unui sac cu rufe, care se arunca in apa, prins de vas cu o funie. Datorita vitezei de deplasare, apa patrundea fortat prin sac si fibre, in final obtinandu-se haine curatate si improspatate.

Folosirea sapunului este atestata din timpuri stravechi si a aparut din nevoia oamenilor de a imbunatati si usura procesul de frecare si curatare a rufelor. Chiar si in zilele noastre, mai ales in mediul rural, se utilizeaza sapunul de casa (realizat din grasime de porc si soda caustica) pentru spalarea rufelor.

Aparitia detergentului a reprezentat un pas important in evolutia produselor de spalat. A fost inventat la inceputul secolului XX, iar de atunci este in continua diversificare si imbunatatire. In lumea civilizata nu se mai concepe spalarea rufelor fara detergenti specializati.

Daca initial a existat un detergent universal, folosit pentru toate tipurile de tesaturi si murdarii, in prezent, gama de detergenti este extrem de variata: pentru rufe negre, colorate, pentru tesaturi fine, pentru lana, detergent ecologic/nepoluant, detergent pentru persoane alergice, cu balsam incorporat, cu inalbitor inclus si lista poate continua. La ora actuala, detergentul de rufe se gaseste sub mai multe forme: pudra, gel, lichid, tablete. Cel mai popular si mai frecvent folosit este detergentul sub forma de pudra, poate si pentru ca este mai accesibil ca pret.

Se considera bun un detergent care reuseste sa spele diverse tipuri de tesaturi si sa curete cat mai multe tipuri de pete.

Concomitent cu evolutia detergentului, a aparut si evoluat masina de spalat rufe. Dorinta oamenilor de a-si face viata mai usoara si-a spus cuvantul si de aceasta data. Primele masini erau actionate manual, hainele fiind practic agitate cu ajutorul unei manete care invartea un tub din lemn.

Inventia acestui obiect electrocasnic a apartinut unui american (1797), care a conceput-o din lemn. Abia dupa un secol de la aceasta inventie, masinile de spalat au evoluat considerabil, dar in continuare erau realizate din lemn si cu un sistem de functionare extrem de simplu.