Stiluri arhitectură bisericească

In primele veacuri, crestinii se rugau fie in casele unora dintre ei, fie la mormintele martirilor, fie ascunsi prin catacombe pentru a scapa de cruntele prigoane ale imparatilor romani.

Incepand din secolul al IV-lea si pana astazi, s-au impus mai multe moduri de constructie sau stiluri arhitectonice.Un stil architectonic se defineste prin anumite particularitati specifice in ceea ce priveste planul,constructia,ornament-tele folosite la toate bisericile intr-un interval de timp, fie in toata crestinatatea, fie numai in unele regiuni ale ei.

Principalele stiluri arhitectonice care s-au dezvoltat de-al lungul veacurilor sunt: stilul basilical, stilul romanic, stilul gotic, stilul Renasterii, stilul baroc si stilul neo-clasic.

Stilul basilical

Cel dintai stil in care s-au construit bisericile crestine, atat in Rasarit, cat si in Apus, a fost caracterizat prin predominarea liniei drepte, folosirea pietrei cioplite ca material de constructie,planul general in forma dreptunghiulara,corpul principal alungit impartit in mai multe nave delimitate prin coloane,cu plafon plat terminat cu o absida care constituie altarul.

Biserica San Marco din Venetia,Italia

Stilul bizantin

In cursul se?colelor IV si V, elementele si formele multiple si variate ale primelor constructii crestine, de proveniente diverse, se combina, se contopesc si dau nastere, in Rasarit, unui mod unitar de a construi, adica unui nou stil arhitectonic, rezultat din amestecul formelor de arta-clasica cu cele de provenienta orientala : stilul bizantin, care, va ramane pana astazi stilul unic si oficial al bisericilor ortodoxe din toate partile lumii, realizat, intr-o bogata diversi?tate de variante (substiluri), regionale, nationale sau locale.