Modernitate

Daca termenul de modern il putem defini doar in contrast cu ce nu este el (nou/vechi; dezvoltare/stagnare; revolutie/reactiune; superior/inferior), atunci este logic sa interpretam conceptul de modernitate ca opozitie dintre o mentalitate noua si una invechita

Modernus era folosit frecvent in latina medievala, in toata Europa - chiar de la sfarsitul secolului al V-lea. Termeni ca modernitas ("vremuri moderne") si moderni ("oameni de azi") au devenit de asemenea frecventi, in special dupa secolul al X-lea. Distinctia intre antiquus si modernus pare a fi continut dintotdeauna un sambure polemic sau o sursa de conflict. Si totusi, cititorul de azi afla cu surprindere ca, in realitate, cearta dintre antici si moderni s-a iscat inca din Evul Mediu, antrenand idei si atitudini pe care, in afara unui cerc restrans de medievisti, putina lume le-ar cauta in "evul intunecat". Fapt este ca, de-a lungul secolului al XII-lea, disputa legata de moderni a luat proportii de scandal printre poetii care, desi impartaseau aceeasi limba, latina, erau profund divizati in chestiuni de estetica. Dupa 1170, s-au format doua stluri: adeptii de formatie umanista ai poeziei antice si modernii, afirma Curtius: "Acestia din urma ( ) reprezinta o poetica <<noua>>. Sunt maestri ai unei virtuozitati stilistice perfectate prin practica dialecticii si deci se considera superiori <<anticilor>>." Si mai interesant este ca, dincolo de chestiunile de stil, se ridicau probleme filosofice cu implicatii mai largi

Matei Calinescu, Cele cinci fete ale modernitatii, Editura Univers 1995

Matei Calinescu, Modernitate, modernism, modernizare: variatii pe teme moderne, in Postmodernismul,1995

Anastasia Dumitru: Modernitate versus postmodernitate , AN VI, NR. 8 /2011