Dincolo de teorii se poate observa intotdeauna efortul de constructie al fiintei ce se simte atrasa de misterele care formeaza tesatura lumii. Atrasa de necunoscut, de nevazutul universului, fiinta se observa mai intai pe ea insasi, dar numai printr-o asceza necesara perceperii adancului. Asceza sau retragerea din agitatia si neincetatele metamorfoze ale lumii constituie doar o etapa a parcurgerii si descifrarii fetei ascunse ale oamenilor si lucrurilor: ea devine autentica numai in raport cu exterioritatea care nu poate fi si nici nu trebuie ignorata. Obiectivul esential este cunoasterea de Sine si a Celuilalt cuprinzand in anumite segmente, elemente ale reflectiei metafizice.
Privirea reprezinta instrumentul prin care adevarul absolut nu se pastreaza mereu ascuns, ceea ce nu este o simpla formula, ci o realitate diferita, pe care fiecare dintre noi cauta cu infrigurare sa o dezvaluie in configuratia si adevarul ei. Este in firea lucrurilor, adevarul fiintelor fiind mereu ascuns.
Fiinta, prin natura sa variabila, are inscrisa in gena ei o constanta care o innobileaza: aspiratia spre vizibil; dorinta de cuprindere, de posesie devine la rindul ei aspiratie de patrundere a adancului lucrurilor prin privirea pe care o instituie. Proximitatea Sine - Celalalt devine evidenta in acest context, prin privire - un invizibil cordon ombilical intre cele doua entitati, iar cand factualitatea tinde sa ocupe scena producerii eului, atunci exterioritatea trece pe primul plan.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
