Procedee de tratare convențională a apei potabile

I. ARGUMENT

Apa este cel mai important aliment. Nu poate fi înlocuit. Aceste afirmații nu sunt figuri de stil, ci citate din standardele de apă din țări dezvoltate. Omul se poate lipsi în extremis de apă pentru alte folosințe, dar nu și de apa de băut. Rezistă timp destul de îndelungat fără mâncare, dar foarte puțin fără apă. Și găsește apa în diverse alimente, dar nu se poate lipsi de apa lichidă. De aceea pentru om cea mai importanta apă a fost, este și va fi apa potabilă.

Potabilizarea apei înseamnă eliminarea majorității componentelor organice, anorganice și biologice prezente în apă, astfel încât apa obținută să corespundă normelor naționale și internaționale referitoare la apa potabilă. Apa potabilă face parte din categoria apelor dulci care au un grad de puritate (referitor la bacterii și substanțe toxice) ridicat încât este adecvat băutului, sau pentru bucătăria omului.

Probleme ce pot apărea cu privire la înrăutățirea calității apei sunt, în afară de o sursă necorespunzătoare și instalațiile de apă ce nu corespund din punct de vedere igienic.

O apă potabilă de calitate bună trebuie să fie rece (5°), cu un gust plăcut, incoloră si inodoră, cu un conținut mediu de substanțe minerale (carbonați de calciu, magneziu, săruri de sulfați cu metalele amintite). Concentrația în minerale stabilește duritatea apei.

Folosirea centralizată a apei în centrele populate constitue o problemă de perspectivă apropiată, legată de creșterea continuă a gradului de confort și civilizație.

Nu se mai concepe astăzi dezvoltarea social-economică a teritoriului fără ca această utilitate de prim rang, care este apa de calitate, să nu fie asigurată în condiții tehnice corespunzătoare.

II. PROCESE TEHNOLOGICE DE TRATARE

PENTRU OBȚINEREA APEI POTABILE

Procesul tehnologic de tratare reprezintă totalitatea operațiilor și proceselor unitare, aranjate într-o succesiune logică, aplicate apelor naturale pentru a asigura indicatorii de calitate ceruți de consumator și cerințele de transport ale apei, impuse de furnizorul de apă.

Tratarea apelor din diferite surse de alimentare se realizează prin operații și procese unitare, care au scopul de a asigura indicatorii de calitate ceruți de consumator și cerințele de transport ale apei, impuse de furnizorul de apă.

Fluxul tehnologic de tratare realizează, parțial sau total, eliminarea poluanților indezirabili sau toxici din apă, fiecare procedeu de tratare fiind destinat să îmbunătățească unul sau mai mulți indicatori calitativi. Procedeul de tratare ales este specific tipului de sursă de alimentare și scopului urmărit (producerea de apă potabilă, apă industrială de diferite categorii).

Clasificarea procedeelor de tratare se poate face în funcție de:

1. Tipul impurificatorilor reținuți (cu referire la indicatorii de calitate ce trebuie corectați):

a. procedee de tratare care permit reținerea materiilor solide de diferite dimensiuni și coloizilor : reținerea pe grătare și site, deznisipare, sedimentare, coagulare-floculare,filtrare rapidă, filtrare lentă, ultrafiltrare, microfiltrare;

b. procedee de tratare care permit reținerea durității: dedurizare, schimb ionic, precipitare chimică;

c. procedee care permit dezinfecția (eliminarea bacteriilor și virusurilor): clorinare,ozonizare, iradiere cu radiații ultraviolete, filtrare lenta (parțial);

d. procedee care permit eliminarea substanțelor organice: adsorbția pe cărbune activ,coagulare-floculare (parțial), ozonizare, filtrare lentă, ultrafiltrare, osmoză inversă;

e. procedee care permit reținerea compușilor cu fier și mangan: aerarea,

f. procedee care permit eliminarea sărurilor dizolvate (ionilor): electrodializă, osmoză

inversă, nanofiltrare, schimb ionic.

2. Eficiența tratării corelată cu scopul utilizării:

a. procedee de tratare convenționale : sitare, deznisipare, sedimentare, filtrare floculare, aerare, dezinfecție cu clor, dedurizare;

b. procedee de tratare avansată : adsorbția pe cărbune activ, ozonizarea, iradierea cu radiații UV, procedee folosind membrane semipermeabile (microfiltrare, ultrafiltrare inversă, electrodializă, nanofiltrare).

Trebuie subliniat faptul că, accentuarea poluării surselor de apă corelată cu îmbunătățirii calitative în conformitate cu standardele în vigoare, a condus, pentru obținerea apei potabile din ape de suprafață, la obligativitatea includeri în schema tehnologică a procedeelor de tratare avansată.

Astfel, dacă la nivelul anilor 60-70 apa preluată din râuri, gradul de potabilizare corespunzător (considerând în indicatorii chimici și bacteriologici) putea fi realizat numai prin tratare convențională, după 1975 acest lucru nu a mai fost posibil, stațiile de tratare care furnizează apa pe orașele mari să-și completeze schema de tratare cu procedee de tratare avansată.

1. V. Rajanschi, T.Ognean, Cartea operatorului din stații de tratare a apei, Editura Tehnică, București,

2. Dochain D., M. Perrier: Control Design for Nonlinear Wastewater Treatment

Processes. În:Wat. Sci. Tech. 28, 1993;

3. Halvarsson, B.: Applications of Coupling Analysis on Bioreactor Models, Master of Science Thesis, School of Engineering, Uppsala University, Sweden, 2003;

4. Youssef C., B.G. Roux, B. Dahhou: Multivariable Adaptive Predictive Control of Nonlinear Systems: Application to a Multistage Wastewater Treatment Process. În: Proc. of 3rd European Control Conference, Rome, Italy, 1995;

5. Pâslărașu, I. Rotaru, N. Teodorescu, M. Alimentări cu apă, București, Editura tehnică, 1964;

6. Rusu, G. Rojanschi V. Filtrarea apei, București Editura tehnică, 1980;

7. Teodorescu, I. Antoniu, R. Alimentări cu apă și canalizări, București Editura dedactică și pedagogică, 1977;

8. http://www.aquacaras.ro/index.php/compania/legislație-în-vigoare.html