APA este factor esential pentru viata pe planeta Pamant. Organizatiile internationale umanitare considera ca apa proaspata, resursa naturala elementara pentru existenta umana, va deveni in acest secol motiv de dispute intre natiuni; rezervele de apa dulce, de suprafata sau subterane, fiind intr-o continua scadere.
Conform unei statistici O.N.U., cresterea consumului de apa in lume se produce in progresie geometrica, astfel incat in unele zone se face simtita lipsa ei. Totodata, studiul mentionat demonstreaza ca, prin consumul mare de apa nu scad resursele naturale care sunt recuperabile, dar se limiteaza utilizarea acestora datorita poluarii.[1]
Initial, in multe tari evaluarea calitatii apei in scopul administrarii ei a avut la baza, in principal sau exclusiv, date fizico-chimice. Metodele de evaluare biologica au devenit in totalitate acceptate in anii '70 ai secolului trecut, ca urmare a schimbarii punctului de vedere privind problemele calitatii apei de la incarcatura anorganica si organica, la impactul asupra vietii acvatice, cum ar fi problema eutroficarii si a efectele toxice ale substantelor poluante. Un fapt recent in evaluarea biologica este abordarea ecologica sau integrata in care se considera calitatea ecosistemului acvatic ca tot-unitar, incluzand nu doar zona de apa sau cursul de apa insusi, ci si sistemul acvatic corelat (fundul apei sau sedimentul), zonele riverane si terestre precum si fauna si flora existente.[2]
Pentru o evaluare corecta a calitatii apelor este necesar sa se verifice daca indicatorii fizico-chimici sunt in conformitate cu standardele si daca nu exista patrunderi continue de deseuri. In plus este necesar si controlul starii de sanatate a organismelor ce traiesc in ea. Cand acestea dispar sau numarul lor scade, este un semn ca apa a devenit toxica.
II. APA DIN NATURA SI CARACTERISTICILE EI
In conditii naturale, apa nu se gaseste in stare pura.
Apele naturale contin numeroase impuritati de natura minerala si organica, dizolvate (saruri, gaze) sau in dispersie, substante biogene, organisme biologice si au anumite caracteristici organoleptice, fizice, chimice, biologice si bacteriologice.
Adaptarea diferitelor organisme animale si vegetale la conditiile ecologice permite utilizarea lor ca indicatori ai calitatii apei din sursele naturale.
Analiza biologica constituie o metoda de determinare indirecta a intensitatii impurificarii apelor, deoarece nu se efectueaza direct asupra apei, ci asupra organismelor care o populeaza. Spre deosebire de analiza chimica si bacteriologica, cu o valoare numai momentana, cea biologica are valabilitate si in timp (retrospectiv si perspectiv).
III. POLUAREA APELOR
Dupa definitia data de O.N.U., poluarea apei reprezinta modificarea in mod direct sau indirect a compozitiei normale a acesteia, ca urmare a activitatii umane.[1]
Considerata un fenomen general, poluarea se poate diferentia in mai multe tipuri:
- Poluarea biologica - bacteriologica, virusologica, parazitologica, reprezinta tipul de poluare cel mai vechi - legata in mod direct de prezenta omului.
- Poluarea fizica se refera in special la poluarea cu substante radioactive. Exista si o poluare termica si o poluare determinata de elemente insolubile plutitoare sau sedimentabile, considerata ca fiind cel mai recent tip de poluare, caracteristica zonelor intens dezvoltate.
- Poluarea chimica este reprezentata de patrunderea in apa a unor substante chimice diverse, de la cele organice usor degradabile, pana la cele toxice cu persistenta ridicata.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
