Fenomenul care joaca un rol central in succesul terapeutic al formularilor lipozomale de transport si eliberare controlata a substantelor active medicamentoase administrate i.v. este reprezentat de opsonizarea suprafetei transportorilor lipozomali, cu implicatii directe negative asupra timpului de circulatie.
Cu toate ca exista un numar mare de date experimentale referitoare la acest subiect, interactia intima la nivel molecular dintre proteinele opsonizante si suprafetele lipozomilor transportori nu este inca complet descrisa si inteleasa.
Scopul celei de a doua parti a studiului nostru prezentata aici este acela de a analiza utilizand metodele modelarii moleculare fenomenul adsorbtiei proteinelor opsoninice la suprafetele
lipozomale stabilizate steric (LSS).
S-au analizat trei varietati de lipozomi LSS, cu diferite densitati de acoperire si diferite compozitii ale stratului polimeric protectiv, sub aspectul capacitatii acestuia din urma de a impiedica opsonizarea. Metoda imaginata si aplicata in acest sens s-a dovedit a fi suficient de sensibila pentru a indica diferente semnificative in comportamentul celor trei clase de lipozomi supuse studiului. Rezultatele au indicat predictiv ca cele mai eficiente acoperiri sunt cele mixte si cele caracterizate de densitati mici de acoperire dar cu lanturi polimerice de masa moleculara mare.
Introducere
Sistemele Terapeutice, ca strategie moderna de administrare a substantelor active medicamentoase isi extind aria de aplicabilitate in practica medicala, avantajele eliberarii continue determinand in conditiile respectarii indicatiilor, tendinte preferentiale din partea terapeutilor in domeniile pentru care au fost formulate.
De la Sistemele Terapeutice administrate pe cale orala, transcutana, pulmonara, sistemica etc. si pana la implantarea intracerebrala de polimeri cu eliberare continua a diferitilor agenti medicamentosi terapeutii dispun deja de o serie de preparari cu eliberare continua din care unele s-au dovedit de succes.
Un loc aparte in cadrul Sistemelor Terapeutice il ocupa cele pe baza de nanoparticule. Acestea sunt atractive datorita dimensiunilor mici ale transportorilor si totodata datorita existentei posibilitatii de "coafare" a suprafetei lor in vederea prelungirii timpului de circulatie sau a tintirii active a tesuturilor afectate de diverse procese patologice.
Unii dintre transportorii de medicamente nanoparticulati cu mari sperante de utilizare in
practica medicala curenta sunt lipozomii - vezicule delimitate de una sau mai multe membrane cu structura de bistrat lipidic, similara membranelor celulare. Substanta activa se gaseste incarcata fie in mediul apos delimitat de aceste membrane pentru substantele hidrofile, fie in miezul hidrofob al straturilor lipidice pentru medicamentele hidrofobe.
Succesul terapeutic al formularilor lipozomale administrate intravenos depinde in cea mai mare masura de rata de indepartare a acestor transportori din circulatie, de dorit fiind un timp cit mai lung de circulatie pentru ca acestia sa poata elibera lent medicamentul inglobat, conform programului prestabilit. Din pacate, odata introdusi in circulatie lipozomii interactioneaza rapid cu o gama larga de proteine plasmatice (opsonine), care fie destabilizeaza lipozomul fie faciliteaza captarea acestuia de catre fagocitele Sistemului Reticulo- Endotelial.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
