Introducere
Cromatografia este o metoda de separare si analiza a substantelor chimice din amestecuri, care se bazeaza pe interactiunea diferentiata a doi sau mai multi compusi de separat (numiti soluti) cu doua faze cromatografice: faza mobila si faza stationara.
Izolarea substantelor chimice din amestecuri si identificarea componentelor a reprezentat intotdeauna una dintre obiectivele prioritare ale chimiei. La ora actuala nu numai in chimia analitica ci si in tehnologia chimica se manifesta o cerere din ce in ce mai mare de compusi cu puritate foarte avansata. Separarea amestecurilor in componente este o operatie esentiala care permite obtinerea acestora intr-o stare cat mai pura. Aceasta separare se poate face la scara analitica, daca ne intereseaza sa cunoastem numai compozitia amestecului sau la scara preparativa, daca vrem sa obtinem fizic componentele separate.
In prezent exista un mare numar de metode de separare care si-au gasit aplicatii in chimie. Fiecare dintre aceste metode poate cuprinde mai multe tehnici de separare. Cele mai importante dintre metodele de separare sunt cele bazate pe echilibrul intre faze, care valorifica diferenta dintre proprietatile de distributie ale componentelor unui amestec intre doua faze nemiscibile aflate in contact. Asemenea metode sunt distilarea, cristalizarea, precipitarea, sublimarea, extractia. Aceste metode, cunoscute si aplicate de multa vreme, s-au dovedit a fi insuficiente atunci cand s-a pus problema separarii unor amestecuri foarte complexe si a fost nevoie de dezvoltarea unor noi metode, printre care s-au impus mai ales cele cromatografice.
Notiuni generale
Cromatografia de schimb ionic este o varianta a cromatografiei pe coloana. Este o tehnica lichid-cromatografica in care se utilizeaza ca material de umplutura a coloanei, schimbatori de ioni (SI) si care reprezinta faza stationara.
Schimbatorii de ioni (SI) sunt substante macromoleculare cu structuri reticulate, care contin grupari acide sau bazice ionizabile, care in anumite conditii experimentale sunt capabile sa retina din solutia cu care vin in contact ioni si sa elibereze in cantitate stoechiometrica ioni ce difuzeaza in solutie.
Schimbatorii de ioni (SI) care retin cationi se numesc cationiti (SIC) si in general au in molecula grupari acide ( R- H+). Schimbatorii de ioni (SI) care retin anioni se numesc anioniti (SIA) si in general au in molecula grupari bazice ( R+ OH-).
Structura unui cationit (SIC)-este un copolimer al stirenului cu divinilbenzenul (DVB).
Acestea se obtin prin reactia rasinii cu acid clorosulfonic cand are loc o substitutie in pozitie para a ciclurilor benzenice, se introduc astfel in pozitia para grupari sulfonice SO3H puternic acide.
Aceste rasini prezinta capacitati de schimb diferite in functie de gradul de reticulare determinat de procentul de DVB si in functie de natura grupelor acide. Cationitii (SIC) puternic acizi contin gruparea -SO3H, iar ce-i care sunt slab acizi contin gruparea -COOH; -OH-.
Anionitii (SIA) sunt de tip baze tari si au incorporate grupari amino cuaternare, sau baze slabe care contin amine primare sau secundare. Se prepara prin clormetilarea rasinii urmata de tratarea cu aminele corespunzatoare.
1."Cromatography today II"- Colin F. Poole and S.K. Poole Ed. Elserier 1995
2."Cromatografia de inalta performanta-partea II. Cromatografia de lichide pe coloana" Simion Gocan, Ed.Risoprint, Cluj-Napoca, 2002
3."High performance liquid chromatography-Fundamental principles and practice"-W.J.Lough, I.W.Wainer
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
