Chimie instrumentală

Magneziu are cea mai mica densitate (1,74g/cm3 la 20 oC) dintre toate metalele uitilizate in constructia de masini. Cristalizeaza in sistem hexagonal si nu prezinta transformari alotropice. Proprietatile mecanice scazute exclud folosirea magneziului ca material pentru constructii. Una din uitilizarile principale este aceea de element de baza la elaborarea aliajelor de magneziu.

Este un metal de culoare alb-argintie , care in aer se acopera cu o pelicula subtire de oxid. Denumirea magneziului provine de la localitatea Magnezia, oras in Asia Mica , unde au fost puse in evidenta primele minerale ale acestiua. A fost obtinut in anul 1808 sub forma de amalgam de chimistul englez Daway si in forma bruta de chimistul francez Bussy prin reactia dintre potasiu si clorura de magneziu MgCl2. La scara industriala a fost obtinut in Germania la sfarsitul secolului 19 pe cale electrochimica.

Minereul de magneziu in scoarta terestra se afla in proportie de 1.94%, iar in apa de mare 1,3 kg/m3( in Marea Neagra 1kg/m3). Nu exista in stare nativa ci sub forma de combinatii chimice ( silicati, carbonati, hidroxizi, cloruri, sulfati). Minerale importante de magneziu sunt: magnezita MgCO3(<9% Mg), dolomita MgCO3xCaCO3(13%Mg), camalita MgCl2 x KCl x 6H2O, bisofitul MgCl2 x 6H2O,brucitul Mg(OH)2 (42% Mg); olivina Mg2SiO4 (34% Mg).

In tara noastra magneziu se poate extrage din cariere de dolomite si din apa Marii Negre.

Magneziu se obtine electrochimic sau metalotermic. Electrochimic se obtine din MgCl2 prin deshidratarea clorurilor naturale, prin clorurarea MgO sau din apa de mare. Se folosesc mai multii electroliti ca de exemplu cel cu 10% MgCl2, 60-70% KCl si 15-22% NaCl.

Metalo-termic se obtine prin reducerea din MgO, obtinut prin calcinarea cu Si si Ca sub un vacuum sau cu carbon la temperaturi peste 20000C. Magneziu obtinut brut se rafineaza prin distilare sau retopire sub fondanti.

Magneziu se utilizeaza sub forma de aliaj, in special in industria aeronautica, chimica, in constructia de autovehicule, radiofonie, datorita masei specifice mai mici decat a aliajelor pe baza de aluminiu, a modului de elasticitate mic, a unei bune rezistente la soc si a unei bune prelucrabilitati prin aschiere. Productia anuala mondiala de magneziu este in continua crestere , ea fiind in preznet de aproximativ 415000 tone.

Inconvinientele principale constau in rezistenta relativ mica la coroziune , proprietati de turnare slabe, se oxideaza usor si se autoaprinde la temperatura de 6000C.

In functie de comportarea la temperaturi ridicate , aliajele de magneziu se impart in trei grupe:

- aliajele care se utilizeaza la temperatura camerei sau la temperaturi care nu depasesc 1500C, de tipul Mg-Al-Zn-Mn, Mg-Zn-Zr, Mg-Ag-Cd-Al-Mn;

- aliajele care se utilizeaza la temperaturi cuprinse intre 200-2500C, de tipul Mg-Mn-Al-Ca;

- aliajele care se utilizeaza la temperaturi de 3000C si peste aceasta valuare, de tipul Mg- Th-Zr, Mg-Th-Mn;

Cele mai multe dintre aliajele de magneziu pot fi durificate prin tratament termic

Aliajele de magneziu pot fi impartite si in:

- aliaje turnate;

- aliaje destinate deformarii plastice;

In prima grupa intra aliajele de magneziu cu Al si Zn cu Al si Si cu Se, Zn si Zr iar in a doua grupa aliajele cu Mn cu Al si cu Zn, sau cu Zn si Zr.

In ceea ce priveste tarile europene producatoare de magneziu turnat, se prezinta in figura 1. o vedere de ansamblu, astfel:

- avnad o productie de 16.000 tone/an, turnatoriile germane produc mai mult decat toti ceilalti producatori europeni la un loc;

- al doilea producator principal , Italia are un volum de productie

- STAS-7742/4-75- Aliaje de zinc- Determinarea continutului de magneziu- Elaborat de : Intreprinderea metalurgica Nefral- Bucuresti

Responsabil :ing. Doina Chiuia,

Ed. Tehnica Bucuresti 1975

- STAS-2653/6-89- Aliaje de aluminiu- Determinarea continutului de magneziu - Elaborat de :Intreprinderea de Aluminiu Slatina

Responsabil chimist Dobra Cazan

Ed. Tehnica Bucuresti 1989

- http://websrv2000.ipa.ro- Magneziu si aliajele sale