Uraniul

INTRODUCERE

Unica sursa de energie care a alimentat civilizatia noastra pana in acest secol a fost energia solara , inmagazinata sub forma de energie chimica , prin procesul de fotosinteza , in surse regenerative (lemnul, apele , vintul) sau in combustibili fosili (carbune , petrol , gaze) a caror constanta de formare este de ordinul milioanelor de ani.

Una dintre problemele principale, de a carei solutionare depinde dezvoltarea civilizatiei noastre , problema care a revenit pe I plan al preocuparilor din ultimii ani , este asigurarea cu energia necesara dezvoltarii activitatilor de baza care conditioneaza evolutia progresiva a nivelului de trai al populatiei globului terestru. Cantitatea de energie consumata de omenire a crescut , din epoca primitiva pana acum , de 2,5 milioane de ori Este evident ca o astfel de crestere , nu poate fi nu poate sa nu conduca la o problema a energiei necesare pentru dezvoltarea viitoare a omeniri

Pana nu demult am fost "sclavii soarelui" ,dar I pas catre dezrobire a fost facut de fizicianul Becqerel pe 26 feb. 1898 cand acesta a lasat cateva placi fotografice ferite de lumina , in apropierea unui minereu de uraniu Developandu-le le descopera innegrite, ca si cand ar fi fost expuse la lumina De aici, el a tras concluzia ca minereul de uraniu emite radiatii necunoscute.

De aceea fizicienii francezi Marie Curie si Pierre Curie si-au dedicat multi ani cercetarii radiatiilor radioactive Impreuna, acesti 3 cercetatori au primit premiul Nobel pentru fizica in 1903. Identificarea si cercetarea acestor radiatii incepe sa-i pasioneze pe cercetatori

Asa ca la inceputul secolului trecut Ruthefort si elevii lui , Chadwick, Cockfroft si Walton au investigat proprietatile nucleelor cu ajutorul unor particule accelerate artificial la energii cinetice mai mari decat cele ale radiatiilor, emise de substante radioactive.

Obtinerea energiei nucleare este conditionata de prezenta radiatiilor radioactive.

Fisiunea sta la baza obtinerii energiei nucleare.

Figura 3.Procesul de fisiune

In starea A nucleul are forma sferica, datorita energiei de legatura analog cu tensiunea superficiala a picaturii. Cand nucleul absoarbe un neutron se formeaza un nucleu excitat B, energia lui fiind egala cu energia de legatura a nucleului plus energia cinetica a neutronului si pot aparea cazurile:

1 daca excesul de energie este insuficient pentru a aparea deformarea, din starea C nucleul revine la forma sferica devenind stabil, excesul de energie se emite ca radiatii ,, " (in 16% din cazuri);

2 daca excesul de energie depaseste o anumita valoare, denumita ,,energie critica", are loc ruperea nucleului in doua fragmente (starea D de fisiune), ce pot emite un numar de neutroni (starea E ).