Polietilenă

Incercarile de obtinere a unor noi materiale super performante au condus la dezvoltarea unei clase de produsi cunoscuti sub denumirea de materiale compozite. Materialele compozite, impreuna cu ceramicele tehnice, polimerii tehnici ca si noile materiale metalice fac parte din categoria "noilor materiale" constituind un domeniu prioritar , sustinut in toate tarile dezvoltate industrial. Este un domeniu considerat proces continuu de inovare tehnologica, interdisciplinar, intre metalurgie, chimia polimerilor, metalurgia pulberilor, ceramica etc. Acest lucru explica si cresterea consumului unor astfel de materiale inregistrandu-se evolutia din fig.1.1

Materialele compozite sunt considerate a fi "materiale din generatia a 2-a ".Ele s-au dezvoltat pentru obtinerea unor materiale cu proprietati mecanice, tehnice, electrice, chimice, fizice, optice si de prelucrabilitate superioare materialelor traditionale, ca inlocuitor pentru metale sau unele mase plastice. Materialele compozite sunt neomogene si anizotrope, neavand aceleasi proprietati mecanice in toate punctele si in toate directiile, raspunzand cerintelor actuale impuse industriei de a realiza produse cu un consum minim de metal, prin premisa "sindromului usurarii", motiv pentru care ele au aplicatii mai ales in tehnicile de varf. In industria electrotehnica se folosesc compozite continand materiale plastice speciale, rasini poliamidice, siliconi, policarbonati, polibutilenite pentru izolatii si piese de legatura. In domeniul telecomunicatiilor se folosesc materiale compozite la izolatii de cabluri telefonice din polietilena , respectiv poliamide.

Studiul sistematic al noilor materiale electroizolante utilizate in retelele electrice, a dus la elaborarea unor materiale cu caracteristici mult imbunatatite dupa cum urmeaza :

a) Rezistenta sporita la imbatranirea tehnica a materialelor izolante prin reticularea structurii moleculare. Cu ajutorul legaturilor chimice suplimentare ale polimerilor, proprietatile fizice ale materialelor izolante se pot imbunatatii astfel incat se obtine o durata de viata de 30-40 de ani.

b) Rezistenta sporita la radiatii UV, datorita cerintelor de stabilitate a curentului de inalta tensiune. In cazul polimerilor nu este permisa utilizarea pulberilor de absorbant de radiatii UV.

c) Capacitatea de "memorie elastica" a formei. In cazul materialelor termocontractabile, "memoria" formei inseamna ca acestea se pot prefabrica in asa fel incat in timpul montajului sa ia o anumita grosime de perete prestabilita.

d) Invulnerabilitate la agresiuni mecanice si rezistenta la propagarea focului (cu autostingere) obtinute la materialele izolatoare polimerice.

e) Rezistenta dielectrica ridicata si foarte mica absorbtie de apa in cazul rasinilor epoxidice.

1. Mihail R., Goldenberg N. Prelucrarea materialelor plastice, Editura Tehnica - Bucuresti 1963

2. Dr. Ing. Gheorghe Iordache, Dr. Ing. Gheorghe Dan Pasat, Ing. Mihail Juganaru, Ing. Teodor Sima Componente de masini din materiale polimerice. Calcul. Constructie. Tehnologie. , Editura Tehnica - Bucuresti 1996

3. Mihai Rusu, N. Goldenberg-Serban, Gh. Ivan, Doina Staicu, Valorificarea resurselor polimerice secundare, Editura Tehnica 1989