Sa se realizeze un program de gestionare a memoriei utilizate de SO. Programul trebuie sa indice memoria fizica si virtuala utilizata de procese si sa propuna o lista de procese care sa fie oprite si sa ofere posibilitatea de a le intrerupe selectiv.
2. Consideratii teoretice
Linux este unul dintre cele mai cunoscute exemple de software liber si dezvoltare de software Open Source.
Termenul Linux se refera la nucleul Linux, dar este folosit in mod uzual pentru a descrie un intreg sistem de operare compus din nucleul Linux, biblioteci software si diverse unelte. O distributie Linux adauga acestor componente de baza o mare cantitate de programe organizata in "pachete". Folosirea termenului "Linux" pentru intreg sistemul, desi foarte raspandita, este contestata de catre Richard Stallman si Free Software Foundation (autorii Proiectului GNU, ale carui produse sunt incluse in cea mai mare parte din distributiile Linux). Acestia propun utilizarea termenului GNU/Linux ("GNU si Linux") sau GNU+Linux ("GNU plus Linux").
Nucleul Linux a fost dezvoltat initial pentru microprocesorul Intel 386, dar in prezent ruleaza pe o mare gama de microprocesoare si arhitecturi. Este folosit atat pe calculatoare PC si supercomputere cat si pe sisteme incapsulate cum ar fi telefoane mobile sau video recordere.
Initial dezvoltat si utilizat de catre programatori voluntari, Linux a castigat suportul industriei IT si al marilor companii ca IBM, Hewlett-Packard, Dell, Sun Microsystems, Google, Novel sau Nokia si a depasit ca folosire versiunile proprietare de Unix. Analistii atribuie succesul sistemului faptului ca este independent de furnizor, implementarea are un cost scazut, iar securitatea si fiabilitatea sistemului sunt considerate foarte bune de catre specialisti.
Dezvoltarea sistemului a fost inceputa de catre Linus Torvalds, care initial dorea sa obtina un sistem similar cu Minix, dar fara limitarile acestuia. Linux a fost dezvoltat sub licenta GNU General Public License, astfel incat codul sursa este disponibil tuturor celor interesati.
Nucleul (kernelul) Linux este un nucleu monolitic. Cu toate acestea, spre deosebire de multe nuclee monolitice, driverii se pot incarca sub forma de module la utilizare, si se pot descarca ulterior, eliberand resursele utilizate, fara a necesita resetarea sistemului sau recompilarea nucleului. Facilitatile oferite de nucleu includ, printre alele, multitasking real si complet, suport pentru memorie virtuala, distributia executabilelor la scriere, management avansat al memoriei, suport avansat pentru TCP/IP (inclusiv rutare si filtrare), pana la un miliard de procese ruland simultan, sistem de sunet modularizat (OSS sau ALSA). Nucleul este scris integral in vi editor si poate fi compilat folosind compilatorul in consola.
3.Consideratii de implementare
3.1 Gestionarea memorieiPentru a fi executate, programele trebuie incarcate in memoria interna a sistemului de calcul, in zone contigue de memorie; aici, ele sunt parcurse secvential si executate, instructiune cu instructiune. Tot in memoria interna trebuie aduse si datele asupra carora se fac prelucrari, pentru ca aceasta este memoria pe care UCP o poate accesa direct si care constituie memoria sa de lucru. Lucrul cu memoria interna conditioneaza, deci, executarea programelor intr-un sistem de calcul. In acelasi timp, existenta in memoria interna a informatiilor (programe si date) este conditionata de transferul acestora cu memoria externa, care constituie suportul permanent de memorare a lor.
In stabilirea modalitatilor de folosire a memoriei interne trebuie plecat de la urmatoarele premize:
1.http://unixhelp.ed.ac.uk/CGI/man-cgi?rm
2.http://ro.wikipedia.org/wiki/Echo
3.http://bamse.upg-ploiesti.ro/studenti/so2/resources/abs-guide/index.html
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
