O retea are in alcatuirea sa o serie de componente elementare care asigura buna ei functionare, precum si integrarea sa in cadrul altor retele. In mare, componentele unei retele ar fi: hub, placi de retea (NIC), switch, router, bridge, gateway.
Scopul placii de retea este de a realiza conexiunea dintre un calculator si o retea locala la care acesta este conectat. Placa de retea reprezinta legatura fizica dintre cablul de retea si magistrala interna a sistemului. Exista trei variante de placi disponibile pe piata: 8-bit, 16-bit si 32-bit. Cu cat este mai mare numarul de biti pe care se face transferul de date, cu atat viteza de transmisie suportata de placa de retea este mai mare. Majoritatea placilor din acest moment suporta transfer de 10/100Mbps, viteza de transmisie fiind determinata automat in functie de capabilitatile placii de retea de la celalalt capat al conexiunii.
Prin retea datele circula in serie (un bit o data), in timp ce in interiorul calculatorului circula in paralel (16, 32 sau 64 biti o data, in functie de bus-ul sistemului). Deci, placa de retea trebuie sa converteasca datele care circula in interiorul calculatorului in format serial. Pentru a functiona, fiecare placa de retea necesita o intrerupere (IRQ - Interrupt Request Line), o adresa I/O si o adresa de memorie. Intreruperea se poate asocia unei resurse prin care procesorul si celelalte componente ale calculatorului isi acorda atentie unele altora. Unele din aceste intreruperi sunt atribuite anumitor dispozitive chiar daca acestea nu au fost inca instalate fizic in calculator (de exemplu, LPT2 pentru o a doua imprimanta). In cazul placilor de retea, atribuirea unei intreruperi depinde de numarul intreruperii disponibile pe calculator si de numarul intreruperii prin care placa de retea a fost proiectata sa acceseze sistemul. Daca intreruperea pe care este proiectata sa lucreze placa de retea este ocupata de alt dispozitiv, trebuie rezolvat conflictul care apare reconfigurand placa pentru a lucra pe alta intrerupere.
Adresa de memorie (Memory I/O Address) va contine informatii despre zona de memorie pe care respectivul dispozitiv si sistemul de operare o vor folosi pentru a-si transmite date. Intervalul uzual de adrese pe care o placa de retea il foloseste este 0x240-0x360. O parte dintre aceste adrese sunt deja atribuite unor dispozitive. De exemplu, adresa 0x278 este folosita de cel de al doilea port paralel, iar 0x378, de primul. Cartelele de sunet pot folosi 0x220, iar driver-urile CDROM pot folosi 0x300. PXE (Preboot Execution Environment) reprezinta o modalitate de a buta (porni) calculatorul din retea, nu de pe un harddisc, discheta sau CDROM. Tehnologia a fost dezvoltata de Intel si este suportata de marea majoritate a cardurilor de retea si a calculatoarelor fabricate in prezent. Exista si alte protocoale de butare prin retea.
Conexiunea logica foloseste standarde numite protocoale. Un protocol este o descriere formala a unui set de reguli si conventii care stabilesc modul de comunicare intre echipamentele dintr-o retea. Protocolul TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) este principalul protocol folosit.
Ultima parte a conexiunii o reprezinta aplicatia care interpreteaza datele si le afiseaza intr-o forma mai simpla. Aplicatiile lucreaza impreuna cu protocoalele pentru a trimite si primi date.
Tipul placii de retea trebuie sa corespunda cu mediul si protocolul folosite in retea. Placa de retea comunica cu reteaua printr-o conexiune seriala si cu calculatorul printr-o conexiune paralela.
Fiecare NIC are o adresa unica scrisa intr-un cip ROM de pe placa. Aceasta adresa se numeste adresa MAC (Media Access Control) si are o dimensiune de 48 biti (12 cifre in baza 16) si este exprimata in hexazecimal (12 cifre). Primele 6 care formeaza OUI (Organizational Unique Identifer), sunt administrate de catre IEEE (The Institute of Electrical and Electronic Engineers), identificand producatorul sau vanzatorul produsului.
Celelalte 6, descriu numarul interfetei (Serial Number Interface) sau o alta valoare administrata de fiecare producator sau vanzator. Uneori adresa MAC este referita ca adresa BIA (Burned In Adress), deoarce este "scrisa" in memoria ROM, de unde este apoi copiata in RAM la initializarea cartelei.
Fizic, cartela de retea este o placa cu circuite imprimate, placa ce se monteaza intr-un slot de extensie de pe placa de baza. In cazul laptop-urilor cartela de retea se numeste PCMCIA card sau mai nou PC card.
Cartelele de retea sunt considerate dispozitive de nivel 2, deoarece fiecare din cartelele
produse in lume are un cod unic, numit Media Acces Control (MAC) adress. Prin intermediul lor, calculatorul controleaza accesul la mediul fizic de transmisie a datelor.
Uneori, cartelele de retea sunt dotate cu dispozitiv numit transceiver(trasnmiter/receiver),
dispozitiv care converteste un anumit tip de semnal electric in alt tip sau chiar in semnal optic. In acest caz, transceiver -ul este considerat un dispozitiv de nivel 1 deoarece menirea sa este de a converti bitii dintr-o forma in alta, neavand nimic de a face cu informatiile necesare celorlalte protocoale.
O placa de retea tipica are o pereche BNC sau AUI unde cablul de retea este conectat si cateva leduri informeaza utilizatorul asupra starii active a retelei si a transmiterii sau nu a unor date in retea.
Hub-ul este un dispozitiv central folosit in retelele de tip stea, care repeta sau amplifica semnale, permitand retelei sa se extinda prin adaugarea de statii. De exemplu un hub Ethernet are in mod normal 8, 12 sau 16 porturi RJ-45, fiecare din acestea putand fi conectat la un calculator, statie de lucru sau server. Deasemenea, portul BNC al hubului poate fi conectat la un cablu coaxial pentru a lungi reteaua.
Puntile convertesc tipurile de date din retea si efectueaza transmisii de date prin setari de baza. Puntile furnizeaza conexiuni intre LAN-uri. Deasemenea ele verifica datele pentru a determina daca se va trece
www.chip.ro
www.tomshardware.com
www.pc-zone.ro
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
