In timpul Razbloiului Rece, la mijlocul anilor '60, Departamentul Apararii al SUA (Department of Defence) voia sa creeze o retea de comanda si control stabila si invulnerabila in cazul declansarii unui razboi nuclear.In acest scop a fost creata Agentia de Cercetare pentru Proiecte Avansate a Departamentului Apararii care a cerut sprijinul universitatilor si firmelor private pentru dezvoltarea proiectului.
S-a pornit de la ideea implementarii retelei pe principiul comutarii de pachete,reteaua urmand sa fie formata dintr-o subretea si calculatoare gazda.Subreteaua urma sa fie alcatuita din minicalculatoare (IMP-Interface Message Processors) conectate prin linii de transmisie, astfel incat fiecare calculator IMP sa fie legat la cel putin alte doua, pentru a asigura mai multa siguranta in comunicare. In caz ca unele linii si IMP-uri se defectau, mesajele puteau fi dirijate automat pe cai alternative. Fiecare nod al retelei era format dintr-un IMP si o gazda care transmitea mesajele (ambele fiind conectate si situate in aceeasi incapere).
In urma evaluarii a 12 propuneri de implementare hard si soft a retelei, proiectul a fost preluat de firma BBN din Massachusetts. Pe post de IMP-uri s-au folosit minicalculatoare de tip Honeywell (special adaptate), fara discuri fiindca in acea perioada partile mobile erau considerate nesigure [Tan97] iar programele au fost scrise separat pentru subretea si pentru gazde. Astfel a aparut prima configuratie a retelei ARPANET.
Reteaua a fost
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
