Peretele Celular

Peretele celular

Peretele celular a fost descoperit de Robert Hook, in 1667, fiind prima componenta celulara observata la microscop. In ontogeneza celulara toate organitele isi modifica mai mult sau mai putin forma si compozitia chimica, dar nu se observa cu atata precizie urmele unui proces morfogenetic ca si in cazul peretelui celular. Cercetarile referitoare la natura chimica si arhitectura peretelui celular la plante, ciuperci si bacterii au aratat ca aceste structuri sunt total diferite. (E., Tamas, P., Raica,2009/2010)

Atat plantele cat si animalele sunt celule compuse din citoplasma, care este delimitata de o membrana plasmatica, ccu deosebirea ca doar plantele sunt inconjurate de un "perete celular" (Raven et al., 1999).

Mai multi cercetatori au propus ca termenii "matrice extracelulara" (Roberts,

1989) sau "matrice exocelulara" (Wyatt si Carpita, 1993) sunt mult mai adecvate

decat denumirea de "peretele celular", deoarece sugereaza un organ dinamic, mai degraba decat o

caseta, rigida si inerta. Acesti noi termeni nu sunt foarte intalniti, deoarece oamenii de stiinta au decis pastrarea denumirii de perete celular. (Staehelin, 1991). Asadar, aceasta dezbatere a servit la atragerea atentiei unui public mai mare cu privire la nomenclatura de "perete". Cei mai multi, daca nu toti, oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca "... peretii, nu o inchisoare a face ..." (Roberts, 1994), chiar daca ei numesc inca "un perete un perete"

Peretii celulelor au fost intens studiati in mai multi ani de catre grupuri de cercetatori specializati. (chimisti, biochimsti, biologi, etc)

Varietatea de forme si marimi ale plantelor rezultate din morfologii diferite,

provenind de la mai multe tipuri de celule care alcatuiesc organele vegetative si reproductive

ale corpului plantelor. (Raven et al, 1999; Martin et al, 2001). Aceste tipuri de celule

pot varia in forma si de multe ori au functii specializate. Cu toate acestea, ele sunt

derivate din celule nediferentiate, care se formeaza in regiunile cunoscute sub numele de meristeme.

Celulele meristematice sunt de obicei izodiametrice, acestea fiind inconjurate de o

matrice, semirigida, de natura polizaharidica (0,1-1u grosime), care este considerata ca un perete celular.

Acest perete celular este suficient de puternic pentru a rezista turgescentei interne generate in interiorul celulei, dar acesta trebuie sa se acomodeze pentru a impiedica aparitia turgescentei bazata pe crestere (Cosgrove, 1999).

Peretele celular la eucariote (fungi, alge si plante superioare) este localizat la exteriorul celulei, periplasmic (in jurul membranei plasmatice), fiind o structura complexa. Este o formatiune rigida, de natura celulozo-pectica, ce confera protoplastului ( celula ,,nuda", fara perete celular) protectie fata de actiunea factorilor externi, fizici, chimici sau biologici (Anghel, I, Toma, N, 1975).

1.1. Functiile peretelui celular

- Acest constituent citoplasmatic neviu situat in exteriorul plasmalemei joaca rolul unui schelet pericelular relativ rigid, care impiedica exteriorizarea miscarilor protoplasmatice;

- Prezenta peretelui celular confera celulelor vegetale un statut aparte. Pe de o parte, celula incorsetata in aceasta structura relativ rigida isi mentine forma, iar pe de alta parte, datorita rigiditatii lor, peretii celulari limiteaza mobilitatea celulei;

- Permite trecerea plasmodesmelor de la o celula la alta;

- Indeplineste functia de protectie a materiei vii intrucat separa protoplasma de apa, in cazul plantelor acvatice, si de aer, in cazul plantelor terestre;

- Constitutia sa scheletica joaca rol de sustinere mecanica a celulelor si tesuturilor, a organismului vegetal luat ca intreg;

- Permite cresterea celulelor intrucat membrana celulara creste concomitent cu acestea, in aceasta situatie remarcandu-se anumite modificari in proprietatile sale de elasticitate si plasticitate;

- Faciliteaza intrarea si iesirea apei din celula, asigurand circulatia acesteia de la o celula la alta, cu o viteza mult mai mare decat in cazul in care apa trece de la o celula la alta, prin protoplasma si vacuole.