ARGUMENTUL Anatomia patologica a animalelor domestice studiaza modificarile morfologice ale organismului animal, modificari care apar in cursul proceselor morbide. Mai cuprinzatoare pentru aceasta stiinta este denumirea de morfopatologie comparata. Prin aceasta se intelege studiul modificarilor de forma ale dispozitivelor structurale din organismul bolnav al animalelor de diferite specii, prin observatii la nivel submicroscopic, si macroscopic.
In acesta ramura a stiintelor medicale se observa, se descrie si se interpreteaza modificarile structurale, se cauta elementele materiale care stau la baza mecanismului de producerea modificarilor si se urmaresc toate transformarile de structura in dinamica lor. De aici reiese ca, desi considerata ca o stiinta prin excelenta morfologica, anatomia patologica trebuie sa cuprinda studiul intregului lant al modificarilor biochimice si al manifestarilor morfofiziologice ce carcterizeaza diversele etape prin care trece organismul in conditiile stari de boala.
De ce am ales acest subiect? Am abordat acest subiect datorita faptului ca inflamatia este raspunsul direct al tesuturilor vascularizate la agresiuni interne si externe: infectii microbiene, agenti chimici, agenti fizici (diferente de temperatura, electricitate, iradiere, factori mecanici), tesut necrotic si reactii imune (hipersensibilitate la complexe imune sau reactia autoimuno). Orice organ si tesut este susceptibil la inflamatie, gradul si natura acesteia fiind in functie de bolnav (starea de sanatate, de nutritie, de imunitate) si de natura si severitatea noxelor.
Un alt motiv pentru care am abordat acest subiect este fascinanta importanta a sistemului nostru imunitar la nivel celular cum este de exemplu rolul biologic al leucocitelor in inflamatie.
Celulele albe ale sangelui intai marginalizeaza si adera de endoctcliul vascular apoi tranverseaza vasul printre celulele endoteliului, pentru a se acumula in tesutul care prezinta o atractie chemotactica spre stimulul lezional. O functie majora la locul inflamatiei, este fagocitoza.
De aceea inflamatiile sunt destul de bine de studiat datorita patogenitatii lor dupa cum au fost si studiate.
La inceputul secolului XX-lea, majoritatea specialistilor considerau inflamatia ca un proces patologic, preponderent lezional, dar odata cu evidentierea mediatorilor chimici de catre Mankin (1960), a pus pe prim plan modificarile biochimice, ulterior pe baza cunostiintelor de imunologie, apare tendinta de a vedea inflamatia ca o manifestare a uneia sau alteia din laturile imunopatologice. Este adevarat ca in dezvoltarea unor procese inflamatorii se intalnesc si mecanisme comune cu ale imunitatii, ca eliberarea de mediatori, modificarea permeabilitatii vasculare, chemotactismului, fagocitoza, citotoxicitatea etc, cele doua procese: imunitatea si inflamatia nu sunt totusi identice.
Este suficient sa mentionam icterul hemolitic al nou-nascutilor, care este unanim recunoscut ca un proces ...
Ciurea .V .Anatomia patologica a animalelor domestice
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1964
Moisiu Maria a, Tanasie Petrisor si col. Anatomia patologica
Si fiziopatologia, manual clasa a X a editura
CERES, 1998, Bucuresti
Paul J. .Morfopatologia animala, Editura Didactica si
Pedagogica , 1982, Bucuresti
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
