Boli Infecțioase

1. Boala hemoragica

Boala hemoragica a iepurelui a avut variate denumiri cum ar fi boala produsa de calicivirusuri la iepuri, traheita hemoragica a iepurilor, pneumonia hemoragica a iepurilor, hepatita necrotica a iepurilor, ciuma iepurilor, moartea subita virala a iepurelui si boala X a iepurelui, reflectand caracteristicile patologice si semnale bolii.

Boala a aparut pentru prima oara la iepurele domestic in China, in anul 1984, si mai tarziu a patruns in Europa initial ca o epizotie severa in Italia, in 1987 si in Marea Britanie in 1992, apoi in Nordul Africii, trecand de la iepurele domestic la iepurele salbatic European cu mortalitate semnificativa la ambele specii. Boala a aparut si la iepurele domestic in Mexic, in 1988 dar a fost rapid eradicata.

Dupa demonstrarea faptului ca virusul RHD a fost specific pentru iepurele European, autoritatile de control al iepurelui in Australia au condus experimente unde iepurii au fost expusi in tarcuri mari in insula Wardang. Faptul ca, initial transmiterea bolii nu a iesit din campurile experimentale a fost promitatoare dar, in 1995 virusul a ,,evadat" de pe insula si s-a raspandit rapid in regiuni disparate ale Australiei, existand credinta ca virusul a fost introdus deliberat in populatia de iepuri salbatici de catre fermieri si pastori. Introducerea neautorizata a bolii in Noua Zeelanda s-a produs in 1997. Virusul s-a transmis direct in randul populatiei de iepuri salbatici sau prin intermediul unor vectori cum ar fi artropodele. Reducerea populatiei cu 65% pana la 95% a fost un record, cea mai inalta reducere fiind cand predominau iepurii adulti fata de nou nascuti si tineret, care sunt mai putin susceptibili la boala. Adultii sunt foarte susceptibili, mortalitatea fiind de aproape 100%.

Sindromul iepurelui de camp brun european (EBHS) determinat de virusuri RHD a fost, de asemenea denumit hepatita iepurelui cu calicivirus, hepatita virala a iepurelui de camp sau hepatoza acuta.

Boala se caracterizeaza prin necroza acuta a ficatului si determina epizootii la iepurele de camp european (Lepus europaeus). A fost descrisa prima oara in Suedia la inceputul anilor 80, dar exista raportari ale bolii inca de la inceputul anilor 70, cu leziuni similare la iepurele salbatic care au determinat mortalitate in Anglia si in alte tari din Europa inainte de punerea in evidenta a virusului RHD. Varietatea bruna a iepurelui de camp (Lepus timidus) este singura specie demonstrata ca fiind susceptibila la acest virus. Interesant este faptul ca iepurele european inoculat cu EBHS dezvolta anticorpi antivirus dar nu prezinta semne clinice de boala. Similar varietatea de camp europeana inoculata cu RDH virus nu dezvolta boala. La fel cu virusul RHD, virusul EBHS produce mortalitate numai