Sisteme Bancare Comparate

Din multitudinea de sisteme ce definesc existenta unei natiuni la un moment dat, si care se intrepatrund si interconditioneaza in procesul evolutiei acesteia, sistemul economic are un rol determinant, iar in cadrul acestuia, sistemul bancar, reprezinta o componenta principala iara de care, practic, economia moderna nu-si poate exercita rolul si functiile.

Desemnand ansamblul coerent al diverselor categorii de banci cu capital autohton sau strain, de stat sau privat, precum si combinatii mixte ale acestora, ce isi desfasoara activitatea pe teritoriul unei tari, sistemul bancar raspunde necesitatilor unei etape a dezvoltarii social-economice. Astfel, el reprezinta veriga de legatura intre detinatorii de capitaluri (persoane fizice si juridice) si economia si societatea reala care are nevoie de aceste capitaluri pentru functionare si dezvoltare. Este, in acelasi timp, depozitarul credibil al economiilor care se formeaza in societate si intermediarul principal intre creditori si debitori in stingerea datoriilor. In aceasta viziune, sistemul bancar trebuie sa se afle permanent, in relatie de parteneriat cu economia si viata reala a societatii, in sensul organizarii si stimularii procesului de economisire si a celui de investire. Sistemul bancar ocupa deci, o pozitie de o importanta covarsitoare pentru progresul societatii uman in ansamblul sau.

In contextul economiei de piata, sistemul bancar trebuie sa asigure cadrul care sa dea posibilitatea mobilizarii tuturor fondurilor banesti disponibile in economie si orientarea lor temporara, pe perioade mai lungi sau mai scurte. catre activitati economice, in mod prioritar spre cele productive. Rolul si importanta bancilor in economie sporesc pe masura amplificarii flnxurilor financiare nationale si mondiale, ca o consecinta a dezvoltarii generale a societatii umane. Avansul tehnologiei si mijloacelor de comunicatie au amplificat rolul bancilor in circulatia resurselor monetare pe de o parte, si, pe de alta parte de principali finantatori ai investitiilor in economie.

Structura sistemului bancar aferent unei tari vizeaza: pe de o parte cadrul institutional, format din banca centrala cu rol de coordonare si supraveghere, si bancilor comerciale si alte institutii financiare asimilate acestora, indeplinind rolul de intermediar principal in relatia economii-investitii, iar pe de alta parte, cadru juridic format din ansamblul reglementarilor care guverneaza activitatea bancara, actionand hotarator in crearea si functionarea unui sistem bancar performant, intrucat increderea in sistemul bancar poate deveni reala numai pe fundalul unei legislatii corespunz.atoare, racordata la realitatile tarii si la principiile si standardele internationale, tinand seama de caracterul deschis, spre exterior, al sistemului bancar. Soliditatea sistemului bancar si credibilitatea acestuia depind astfel de o serie de variabile din mediul economic, din economia reala, care sunt sub influenta performantelor structurilor de management statale si care sunt date de factori orientati in doi poli ai vietii economice si sociale:

- in zona politicului, cu influentele lui asupra calitatii legislatiei si asupra performantelor economiei reale, stabilitatii si competitivitatii acesteia;

- in zona interna a sistemului bancar, adica in managementul bancar.

In principalele tari dezvoltate, sistemele bancare sunt eterogene, respectiv, cuprind o diversa tipologie de banci, dar manifests tendinta de uniformizare in contextul procesului de globalizare financiara. Sistemul bancar este format dintr-un numar relativ mic de banci sau grupuri de banci regionale asociate, care dezvolta activitati specifice "bancilor universale". Ele ofera o gama variata si complexa de produse si servicii, acoperind cerintele persoanelor fizice si ale intreprinderilor mici si mijlocii, de regula, organizatiile mari utilizand propriile mijloace tehnice pentru serviciile de transmitere a banilor, depozite si retrageri de numerar.

Modelul bancii universale s-a impus in a doua jumatate a secolului XIX, perioada in care bancherii au angajat bancile in activitati diverse si in special in operatiuni internationale. Datorita integrarii financiare avansate, principiul bancii universale s-a raspandit cu usurinta, Germania putand fi citata pentru dezvoltarca celui mai elocvent model de banca universala. In Europa, prin Directivele bancare, li se acorda bancilor posibilitatea de a avea un camp larg de activitate, mergand de la autorizarea operatiunilor pe piata de capital, precum in cazul Frantei, Italiei, Spaniei, pana la patrunderea pe piata asigurarilor, in cazul Germaniei si Frantei.

Sistemele bancare din tarile vest europene s-au dezvoltat si au progresat continuu, de-a lungul timpului. Multe modificari ale sistemelor bancare au avut loc pe parcurs, iar altele vor avea loc in continuare, in concordanta cu noile tehnologii si cu cerintele clientilor, astfel:

- concentrarea activitatii bancare, reflectata prin ponderea detinuta de principalele banci in totalul sistemulului bancar si prin diminuarea numarului de banci in totalul acestuia;

- gradul ridicat de bancarizare, vizand un inalt nivelul de dezvoltare al sistemului

bancar;

- accelerarea operatiunilor de restructurare bancara, in cadrul acestora fiind incluse fuziuniie si absortiile, operatiunile transfrontaliere (cu strainatatea), preluarile pachetului de control de catre bancile straine si operatiunile incrucisate intre banci si asigurari. Restructurarile bancare au reprezentat pentru banci o modalitate de atingere a unei dimensiuni optime pentru a ramane competitive, intensificarea concurentei fiind unul dintre efectele principale. Comportamentul bancilor in noile conditii ale globalizarii si liberalizarii poate face obiectul unei analize in termeni de "concurenta strategica", definind prin aceasta ansamblul masurilor adoptate pentru prevenirea intrarii efective a unor concurenti potential, prin impunerea unor costuri nerecuperabile pentru candidati, inca din momentul intrarii lor pe piata;

- integrarea activitatii bancare si de asigurari in cadrul aceluiasi grup financiar,

fenomen larg raspandit in tarile europene;

- diversificarea activitatii, ca urmare a implicarii pe piata bancara a altor institutii financiare si non-financiare prin oferirea de servicii pana nu demult exclusiv bancare, ceea ce a condus la transformarea bancilor in "magazin financiar universal" pentru un anumit sector de piata;

- deschiderea catre strainatate.