1. Banca Africana de Dezvoltare- cadru economic general
1.1. Istoric
Grupul Bancii Africane de Dezvoltare, infiintat pentru a ajuta eforturilor de dezvoltare de pe continent, cuprinde trei entitati disctincte sub o singura conducere: Banca Africana de Dezvoltare (ADB), care este institutia mama, infiintata pe 4 august 1963 de catre 23 de tari africane, in Khartoum, Sudan; Fondul African de Dezvoltare (ADF), stabilit pe 29 noiembrie 1972, de catre Banca Africana de Dezvoltare si 13 tari non-africane; Fondul Special Nigerian (NTF), infiintat in 1976 de catre guvernul federal nigerian.
Reuniunea inaugurala a Consiliului Guvernatorilor Bancii a avut loc in perioada 4-7 noiembrie 1964, in Lagos, Nigeria, iar sediul a fost deschis in Abidjan, Coasta de Fildes, in martie 1965. Banca a inceput sa opereze la 1 iulie 1966, iar incepand cu anul 2003, grupul opereaza de la Agentia sa de Relocare Temporara, din Tunis, Tunisia.
ADB a fost conceputa pentru a fi o banca cu totul din Africa, fara nici un membru din afara regiunii. Amintirile privind dominatia coloniala au fost inca proaspete probabil, si pentru multi inca amara, ceea ce ar putea sa explice pozitia radical nationalista luata in definirea guvernarii sistemului bancar african. Acest lucru a insemnat ca resursele cheie ale ADF sa vina doar din partea tarilor membre, fapt care nu s-a materializat. De asemenea, mai important decat banii, tarile membre nu aveau nici personal competent. Ca si consecinta, in vremurile de inceput, banca a fost una putin cunoscuta pe continent, umbrita de puterea Grupului Bancii Mondiale.
In anul 1972, banca a decis crearea Fondului African de Dezvoltare, cu ajutorul a 13 tari non-regionale. Donatiile externe au inregistrat 83 de milioane de dolari, iar in 1976, Nigeria a donat 89 de milioane de dolari pentru a crea Fondul Special Nigerian. Au fost necesari cinci ani de agonie pentru a se realiza faptul ca finantarea strict a tarilor regiunii nu este sufucienta pentru a satisface nevoile continentului si pentru a obtine amendamentul la politica bancii pentru admiterea oficiala a membrilor non-regionali. Conditia a fost ca sediul sa ramana in Africa si presedintele Bancii va fi intotdeuna un african, nominalizat in cazul in care o majoritate de state africane au votat pentru el.
Gh. M. Voinea, Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2004.
Vacarel Iulian, Relatii financiare internationale, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1995.
Petre Brezeanu, Ilie Simon, Laura Novac, Institutii financiare internationale, Editura Economica, Bucuresti, 2005
Dobrisan Dorin, Banci si institutii financiare, Editura Cartea Universitara, Bucuresti, 2007
Raportul Anual al Bancii Africane de Dezvoltare, 2011
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
