Principiile bugetare sunt reguli de baza definite prin dreptul bugetar, care au luat nastere in perioada de inceput a capitalismului.
Nemultumita de dezordinea totala mostenita in domeniul finantelor publice, burghezia in ascensiune pretinde nu numai abolirea privilegiilor fiscale ale nobililor si ale clerului si inlaturarea abuzurilor si a bunului plac in cheltuirea banului public, ci si respectarea unor reguli precise in domeniul bugetar.
Inceputurile dreptului bugetar si deci ale principiilor bugetare le gasim in Anglia in secolul al XIII-lea cand a fost adoptata Marea Charta (1215) prin care regele sau altcineva era oprit sa incaseze venituri de la populatie fara aprobarea Parlamentului. Tot Parlamentul era acela care trebuia sa aprobe modul de cheltuire a veniturilor de catre suveran, sa aprobe cheltuielile coroanei, precum si lefurile functionarilor civili ai regelui.
In Tarile Romane prima cristalizare a principiilor bugetare se realizeaza prin Regulamentele Organice, documente prin care se separa visteria statului de cea a domnitorului si se precizeaza obligatiile Obstestii Adunari privind folosirea veniturilor si cheltuielilor statului.
Treptat se contureaza deci reguli din ce in ce mai precise in materie bugetara: se interzice regelui instituirea de noi impozite si taxe fara aprobarea parlamentului; se limiteaza cheltuielile monarhului si ale curtii sale; se anuleaza privilegiile fiscale; se instituie regula aprobarii de catre parlament a bugetului.
La acestea se adauga apoi obligatia inscrierii tuturor veniturilor si cheltuielilor statului in suma lor globala in buget, aceea a cuprinderii acestora intr-un singur document, a autorizarii bugetului de catre parlament in fiecare an si pentru o perioada de un an; a echilibrarii veniturilor si cheltuielilor bugetare; a inscrierii veniturilor si cheltuielilor in buget in asa fel incat sa se poata desprinde cu usurinta provenienta veniturilor si destinatiile cheltuielilor; a fundamentarii si comensurarii cifrelor bugetare cat mai exact pentru ca ele sa reflecte realitatea, a unei largi publicitati in jurul bugetului.
Prin urmare, in teorie si practica finantelor publice sunt recunoscute si aplicate urmatoarele principii bugetare: unitatea bugetara, universalitatea bugetului, neafectarea veniturilor nebugetare, anualitatea bugetului, echilibrul bugetar, specializarea bugetara, realitatea bugetului, publicitatea bugetului si unitatea monetara.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
