1. Istoria asigurarilor
Inceputurile asigurarilor isi au originea in cele mai vechi timpuri; vietile si bunurile oamenilor au fost amenintate de cele mai variate si distructive forte ale naturii. Trasnetele, incendiile, furtunile si uraganele, ploile excesive si grindina, inundatiile, seceta, seismele si eruptiile vulcanice, bolile, etc. au prefacut in mormane de moloz sau in scrum, au sters de pe suprafata pamantului, au distrus sau avariat case, bunuri gospodaresti, culturi agricole si alte valori materiale ori au provocat moartea, accidentarea sau imbolnavirea oamenilor si animalelor.
Dupa fiecare confruntare cu stihiile naturii, oamenii au gasit forta necesara nu numai pentru a-si reface avutul distrus, dar si pentru a cauta forme mai adecvate si mai eficiente de aparare impotriva pericolelor care ii pasteau la tot pasul.
In trecut, oamenii erau dispusi sa accepte mare parte din riscurile pe care le intampinau, bazandu-se la nevoie pe sprijinul financiar al familiei, sau al comunitatii religioase. Cresterea gradului de complexitate al vietii moderne i-a determinat sa caute protectie impotriva riscului in randul mecanismelor de asigurare formale.
Tehnicile de asigurari au aparut in civilizatiile din Asia si Orientul Mijlociu Islamic, dar si in Europa Medievala. Formele incipiente de asigurari (asociatii de inmormantare, de ajutoare in caz de deces, incendiu, etc.) au existat pe teritoriul Romaniei inca din secolele XVII-XVIII, atat in cadrul breslelor, cat si al obstilor satesti.
Astfel, hopsa a fost o forma initiala, rudimentara de asigurare a animalelor in cazuri de accidente, practicata in tara noastra cu mult timp inaintea secolului al XIX-lea, prin care locuitorii unei comune se intrajutorau reciproc. Daca o vita se accidenta, aceasta era sacrificata si carnea ei era distribuita intre locuitorii comunei, fiecare platind o suma bani pentru partea care ii revenea. In acest mod, proprietarul animalului sacrificat isi acoperea, partial sau total, dauna suferita.
2. Conceptul de asigurare
Asigurarea exprima in principal o protectie financiara pentru pierderile suferite de persoanele fizice sau juridice datorita unor diverse riscuri.
Acordul de vointa este primul principiu de baza care permite realizarea unui contract intre asigurat si asigurator, prin care asiguratul beneficiaza de protectie pentru riscurile pe care si le-a asumat asiguratorul. Asiguratorul prin contractul de asigurare se obliga sa plateasca contravaloarea daunelor in cazul producerii unuia dintre riscurile asumate.
Un alt principiu care sta la baza asigurarii este principiul mutualitatii prin care fiecare asigurat contribuie cu o suma de bani, numita prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare, din care asiguratorul acopera daunele suferite de asigurati.
Contractul incheiat intre un asigurat si asigurator, denumit contract de asigurare sau polita de asigurare. Sub aspect juridic acesta prezinta caracteristicile unui contract.
Asigurarea transfera riscurile si totodata daunele unei persoane catre o societate de asigurari oferind securitate financiara. Transferul riscului prin distributie a fost determinat in antichitate de catre navigatorii si transportatorii bunurilor pe apa prin impartirea marfurilor pe mai multe nave, acesta fiind un mod de protectie.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
