Piața asigurărilor în Uniunea Europeană

"New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asigurătorilor; fără asigurări, n-ar exista zgârie-nori, deoarece nici un muncitor n-ar accepta să lucreze la o asemenea înălţime, riscând să facă un plonjon mortal şi să-şi lase familia în mizerie; fără asigurări, nici un capitalist nu ar investi milioane pentru a construi astfel de clădiri, pe care un singur muc de ţigară le-ar putea transforma în scrum; fără asigurări, nimeni nu ar circula cu automobilul pe străzi. Chiar cu un Ford, un bun şofer este conştient de faptul că în fiecare clipă riscă să dea peste un pieton.“

- Henry Ford -

Creşterea şi diversificarea activităţii economice şi a schimburilor internaţionale de valori

crearea şi dezvoltarea unor pieţe active de asigurări şi reasigurări.

Principiile de bază ale asigurărilor au fost enunţate prin Tratatul de la Roma, acestea fiind:

libertatea de stabilire şi

libertatea prestărilor de servicii.

Directivele Uniunii Europene emise în domeniul asigurărilor

În domeniul asigurărilor au fost adoptate trei serii de directive:

unele vizau asigurările de bunuri, de răspundere civilă şi alte asigurări de daune, denumite generic „alte asigurări decât cele de viaţă”

altele se refereau la asigurările de viaţă.

Demersul parcurs de Directiva comunitară în domeniul asigurărilor se prezintă printr-o serie de etape, redate prin următoarea machetă-cadru ce cuprinde: succesiunea etapelor; instituţiile implicate; fazele de lucru.

Prima generaţie de directive a urmărit instituirea libertăţii organizate a dreptului de stabilire prin armonizarea condiţiilor de acces la activitatea de asigurări şi a modului de exercitare a controlului financiar de către statul gazdă al agenţiei sau sucursalei de asigurare.

Cea de-a doua generaţie de directive s-a referit la libertatea prestărilor de servicii. S-a urmărit o armonizare minimă a aspectelor esenţiale ale activităţii de asigurare şi cu o recunoaştere a controalelor efectuate în fiecare stat membru.

Ultimul set de Directive s-a referit la instituirea unui sistem de licenţă unică, prin care societăţile de asigurare admise de un stat membru, sunt autorizate să opereze atât prin stabilire, cât şi prin liberă prestare de servicii în întregul spaţiu comunitar.

Schemele de garantare în domeniul asigurărilor în Uniunea Europeană

Schemele de garantare → mecanisme menite să ofere asiguraţilor protecţie împotriva pierderilor financiare generate de falimentul unei companii de asigurări.

Argumente favorabile - susţinătorii schemelor de garantare consideră că puţini consumatori sunt în măsură să evalueze situaţia financiară a asigurătorilor şi că acţionarii şi managerii riscă să îşi piardă capitalul, respectiv, slujba, în cazul în care compania dă faliment.

Schemele de garantare în domeniul asigurărilor în Uniunea Europeană

- nu stimulează consumatorii să

lucreze cu firme solide din punct de

vedere financiar,cu un management

competent

- societăţile de asigurări nu mai sunt motivate să îşi desfăşoare

activitatea pe principii prudenţiale,

deoarece eventualele consecinţe

nefavorabile nu vor fi suportate de

ele.