Fundamente guvernării corporative

Asigurarea premiselor unei cresteri economice durabile nu se poate realiza fara o continua preocupare pentru sporirea eficientei utilizarii factorilor de productie, a remunerarii corespunzatoare a diferitelor categorii de participanti la procesul productiv. Respectarea cerintelor mentionate anterior impune generarea si intretinerea unui proces inovational atat inplan tehnologic si al organizarii concrete a diferitelor activitati economice si sociale cat si al functionarii institutiilor. Experientele internationale releva faptul ca performantele economice ale diferitelor tari sunt tot mai mult dependente, in contextul unei accentuari a raritatiiresurselor naturale si a implementarii pe o scara tot mai extinsa a tehnologiilor nformationale,

de calitatea si coerenta functionarii institutiilor. In studiul caracteristicilor diferitelor constructii institutionale, o importanta aparte revine cercetarii sferei de cuprindere a conceptului deguvernare corporativa.

In sens restrans guvernarea corporativa se poate defini drept panoplia de mijloace denatura economica si legislativ - institutionala prin care sunt salvgardate interesele investitorilor, si de aici rolul deosebit de important al tipurilor de investitii din economia unui stat in orientarea si sustinerea unei guvernari corporative puternice si echilibrate. In acest fel guvernarea corporativa se constituie in fapt ca una dintre expresiile regimului drepturilor de proprietate. Respectivul regim exista in orice tip de mecanism economic si are in principal rolul

de intarire al caracterului specific al mecanismului economic

Stricto sensu, guvernarea corporativa desemneaza ,,sistemul prin care o companie este condusa si controlata"

In sens larg, guvernarea corporativa reprezinta ansamblul de norme si mecanisme de control aplicate, cu scopul de a proteja si a armoniza interesele, in multe cazuri contradictorii ale tuturor categoriilor de participanti la activitatea economica (stakeholderi), desfasurata in cadrul firmelor

Abordarea in sens larg a guvernarii corporative are avantajul ca releva ansamblul efectelor pe care diferitele aranjamente institutionale create pentru apararea cu precadere a intereselor investitorilor le au atat pe piata capitalului, cat si pe piata fortei de munca. Deci modificarile care se produc in fizionomia guvernarii corporative au consecinte deloc neglijabile asupra relatiilor industriale.

In sistemele economice functionale, guvernarea corporativa se detaseaza ca si concept de baza pentru intarirea functiei de control in relatia actionar-administrator, precum si relatia administrator-creditor (investitor institutional, banca comerciala). Iar in functie de anumite circumstante, fiecare dintre acestia poate avea interese specifice, convergente catre un anumit scop, respectiv maximizarea profitului si realizarea functiei sociale (vanzarea produsului sau al serviciului la un pret cat mai scazut, protectia salariatilor etc). Dar, de cele mai multe ori exista cazuri in care caile ce definesc politica firmei sa difere, desi scopul comun sa fie acelasi: maximizarea profitului.

De exemplu, intre un fond mutual sau unul de pensii si un actionar majoritar (companie industriala, banca), pot exista divergente de opinie, pentru ca, in timp ce primii urmaresc marirea dividendelor, cel din urma poate dori sa majoreze fondul de investitii pentru a intarii competitivitatea (investitii in cercetare si dezvoltare, tehnologii, formare profesionala etc), in functie de tipul strategiei si timpul alocat acesteia, scurt in cazul primei situatii sau pe termen lung in cazul celei de-a doua. Este de la sine inteles ca in practica nu se va generaliza pornind de la un singur exemplu. Totusi, exista uneori tentatia ca administratorul sa intre in divergenta cu actionarul datorita modalitatilor diferite de definire a politicii firme, divergentele totusi fiind limitate prin costurile de agentie, ce cuprind costurile de monitorizare, costurile de stabilire a unei relatii speciale (bonding costs) si pierderea reziduala.

De aceea se poate spune ca intarirea functiei de control in structura guvernarii corporative prezinta un mare interes in tarile occidentale, iar in Romania nu poate face exceptie. Nu mai putin, intarirea controlului prin management in cadrul firmei, poate fi de asemenea abordata prin intermediul functiei de control al relatiei administrator-actionar si prin analizarea structurii formale birocratice si a culturii de intreprindere.

In definitie, notiunea de conducere exprima activitatea companiei, in ansamblul sau (respectiv coordonarea planificarii, conducerii, organizarea si controlului intern), pe cand notiunea de control exprima actiunea pe care actionarii o exercita asupra companiei pentru a vedea cum se realizeaza profitul. In nici un caz nu vom confunda functia de control a actionarilor cu controlul intern al companiei, atributie ce se exercita de catre administratori.

Notiunea de conducere poate fi usor asimilata cu managementul unei companii, ceea ce apoi duce cu gandul la stabilirea unei echivalente intre management si administrarea propriu-zisa si la o confuzie intre rolul administratorilor si cel al managerilor. Confuzia poate fi intretinuta si de faptul ca in limba engleza nu exista o diferentiere intre administrare si management, in timp ce in limba romana exista. Cu atat mai mult intre termenul corporativ si corporatist, diferentele de erminologie sunt substantiale, doar ca in limba engleza contextul este cel care face diferentierea intre "corporate governance" si ,,corporatism"- ca si ansamblu de grupuri functional si nu de indivizi care iau decizii de natura economica pentru propria companie.

Factorii care modeleaza interactiunea dintre guvernarea corporativa si relatiile industriale sunt in principal: gradul de dispersie al capitalului, rolul pietei de capital si respectiv al pietei bancare in finantarea activitatii firmelor, protectia legala a actionarilor minoritari,modalitatilor de control asupra activitatii managerilor, reprezentarea intereselor salariatilor,managerilor.

Un alt aspect important il reprezinta gradul de corporatism al economiei nationale. Prin corporatism se intelege acel mod de organizare social in care grupurile functionale si mai putin indivizii exercita puterea si desfasoara tranzactii