Asigurarea maritima protejeaza navele, ambarcatiunile si incarcatura acestora impotriva unui complex de riscuri. Aceste asigurari au o istorie foarte veche, fiind strans legate de comertul si transportul fluvial si maritim de persoane si de marfuri.
In prima parte a acestui proiect vom prezenta riscurile care pot afecta navele si ambarcatiunile maritime, precum si daunele rezultate in urma acestora (avarii).
In continuare vom vorbi despre contractul de asigurare si tipurile de asigurari pe care le pot alege persoanele interesate sa incheie o asemenea asigurare. De asemenea vom evidentia cateva feluri de fraude care apar in acest domeniu.
In ultima parte a proiectului vom analiza oferta companiilor de asigurari din Romania, facand o comparatie intre produsele a doua societati de asigurari: BCR Asigurari si Omniasig.
CAPITOLUL 1. RISCURI SI AVARII
1.1 EXPUNEREA LA RISC IN UTILIZAREA NAVELOR
In vederea intelegerii cat mai bune a necesitatii existentei unei categorii speciale de asigurari destinate sectorului maritim-fluvial, este esentiala trecerea in revista a principalelor riscuri cu care se confrunta cei implicati in acest domeniu de activitate. Pentru inceput trebuie sa spunem ca riscurile din acest domeniu se pot imparti in trei categorii principale:
a. riscurile de raspundere civila, care se pot structura astfel:
- Raspunderea pentru vatamarea, imbolnavirea sau decesul: membrilor echipajului, muncitorilor portuari, pasagerilor sau altor persoane aflate sau nu la bordul navei;
- Raspundere pentru avarierea: altor nave, bunurilor existente pe alte nave, inclusiv a incarcaturii acestora si podurilor, docurilor, cheiurilor, ecluzelor navigabile si altor structuri;
- Raspundere pentru prejudiciile aduse de poluare.
b. riscuri de distrugere sau avariere a navelor proprii;
c. riscuri de distrugere sau avariere a bunurilor in tranzit maritim si anume:
- Riscurile naturii: furtuni puternice, valuri uriase si mare foarte agitata (pot cauza avarii indeosebi marfii), incendiu, trasnet, cutremur de pamant (riscul de cutremur este valabil doar pe perioada stationarii in port);
- Riscuri maritime: naufragiu, esuare, abordaj, coliziuni cu diverse obiecte pe apa, piraterie si baraterie (barratry - orice frauda comisa de capitanul sau echipajul unui vas in care proprietarul, compania de asigurari sau transportatorii au de suferit pierderi, prin devierea de la traseul normal de catre capitan, in scopuri personale; prin neglijenta frauduloasa; prin furtul marfii);
- Riscuri generale: explozia, furtul;
- Riscuri speciale: ca urmare a unor proprietati fizico-chimice ale marfurilor (scurgerea, spargerea, ruginirea, risipirea, asudarea, incingerea, alterarea, etc.) si care sunt datorate unor cauze speciale (razboi, greve).
1.2 AVARIILE SI CLASIFICAREA LOR
In terminologia specifica activitatii de asigurare maritima, conceptul de paguba, ce denumeste rezultatul producerii riscului, este inlocuit de notiunea de avarie.
In cadrul unei prime clasificari a avariilor dupa magnitudinea cu care este afectat obiectul asigurat de producerea riscului, se poate face impartirea in pierderi partiale si pierderi totale.
Pierderile totale, la randul lor sunt de doua feluri: pierderi totale reale (in cazul in care obiectul asigurat este complet distrus, fara posibilitatea recuperarii si repararii) sau pierderi totale constructive sau prezumate (atunci cand cheltuielile pentru a salva, recupera si repara obiectul asigurat depasesc valoarea reala a navei sau obiectul asigurat este abandonat din cauza ca pierderea totala reala este inevitabila).
Pierderile partiale apar in cazul in care bunurile nu sunt distruse in mod integral, la bunul asigurat intervenind degradari calitative sau lipsuri cantitative.
Intr-o a doua clasificare, putem imparti pierderile partiale in avarii particulare si avarii comune sau generale.
Avaria comuna apare ca un element specific expeditiilor maritime ce implica participarea activa a mai multor proprietati, iar pagubele ii vizeaza pe toti subiectii expeditiei. Ca si nota distinctiva, avaria comuna se caracterizeaza prin faptul ca paguba sau cheltuiala extraordinara a fost facuta de comandant in mod intentionat si rational pentru salvarea celor care participau la expeditia maritima.
Pe plan international, referitor la avaria comuna s-a generalizat folosirea regulilor York-Anvers ce codifica uzantele pentru aceasta situatie, in varianta lor finala din 1974, acestea avand un caracter facultativ si devenind obligatorii doar prin acordul partilor contractante. Deoarece aceste reguli nu stabilesc decat cadrul
1. Alexandru, Felicia; Armeanu, Daniel - Asigurari de bunuri si persoane: aspecte teoretice, aplicatii practice, Ed. Economica, 2003
2. Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinica; Gradisteanu, Daniela; Ungureanu, Ana Maria - Tratat de asigurari , Ed. Semne, 1999
3. Negru, Titel - Asigurari: ghid practic, Ed. C.H. Beck, 2006
4. Vacarel, Iulian; Bercea, Florian - Asigurari si reasigurari , Ed. Expert, 1999
*** Conventia internationala "High Seas", semnata la Geneva in anul 1958; Ghidul Prevenirii Fraudelor Maritime. Bucuresti. Ed.Camerei internationale de comert
*** www.bcr.ro
*** www.omniasig.ro
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
