Tipuri de Investitori Instituționali și Interesele Acestora Privind Societatea

Investitorii institutionali au aparut o data cu o reorientare importanta a economisirii gospodariilor. Contextul macroeconomic si financiar al anilor 1990, evolutiile demografice si efectele puternice de oferta sunt factori care au contribuit la abaterea economisirii produselor bancare traditionale in beneficiul activelor pe termen lung cu risc mai mare. Dezvoltarea concomitenta a pietelor de capitaluri si a investitorilor institutionali a crescut in mod mecanic finantarile prin titluri. Investitorii institutionali au devenit actori semnificativi in viata intreprinderilor si pietelor financiare. Dezvoltarea actionariatului institutional a fost insotita de o recompunere progresiva a structurilor proprietatii.

,,Investitorii institutionali sunt intermediari financiari care au drept obiect de activitate mobilizarea capitalurilor existente, prin vanzarea de titluri financiare si efectuarea de plasamente de aceeasi natura."

,,De obicei, sunt considerati investitori institutionali cei care vand un volum mare de garantii in numele investitorilor individuali mici si care nu se implica direct in conducerea firmei in care investesc. Fondurile mutuale sau de pensii, de exemplu, pot fi considerate drept investitori institutionali".

Investitorii institutionali, ca si actionari, sunt presupusi a fi mai competenti, deoarece ei poseda caracterisici care le permit sa aiba acces la informatiile ce vizeaza intreprinderea si sa le prelucreze de o maniera mai satisfacatoare. De asemenea, acestia exercita controlul la un cost mai scazut decat actionarii individuali izolati. De altfel, actionarii institutionali pot constrange gestiunea realizata de conducatori, avand in vedere puterea de a influenta reputatia intreprinderilor si pentru ca mijloacele financiare semnificative le permit sa devina, daca este cazul, actionari activi.

Modificarea compozitiei actionariatului intreprinderilor, prin aparitia investitorilor institutionali, a avut o influenta semnificativa asupra functionarii lor. Atunci cand conducatorii se confruntau cu o multime de actionari individuali, ei puteau sa-si exercite gestiunea fara contraputere. Din moment ce capitalul lor este detinut de investitori institutionali, altfel spus de administratori de fonduri personale, conducatorii sunt supravegheati de maniera mai stransa. O astfel de transformare a facut sa se schimbe modelul de guvernanta a intreprinderilor de la un model de tip stakeholder, bazat pe un control exercitat de conducatori si de consiliile de administratie in care participa reprezentantii aliantelor implicate, la un model de tip shareholder, in care controlul este exercitat de actionari si de piete. Astfel, concentrarea capitalului in mainile investitorilor institutionali este un fenomen favorabil exercitarii unei supravegheri eficiente a comportamentului conducatorilor.