Riscuri

2.1. Notiuni introductive

Daca e sa intrebam,la intamplare,cateva persoane,oricare ar fi ele,care sunt elementele ce definesc profesiunea de aviator,cu siguranta,elementul comun al raspunsurilor,ar fi riscul, si atunci ma intreb este riscant sa zbori?Fara indoiala dar totodata ma gandesc ca:

Este riscant sa traversezi strada- Ati auzit de pietoni loviti de masini, chiar si pe trecerea de pietoni- Ce facem, nu mai iesim pe strada-

Este riscant sa mergi vara in vacanta si sa faci baie in vreo apa - fie ea curgatoare sau Marea Neagra- Ati auzit de oameni care s-au inecat- Si, nu mai mergem la mare?

Despre deja obisnuitele accidente de masina pe care le vedem,aproape zilnic,la diversele buletine de stiri pe diverse programe de televiziune nu mai are rost sa vorbim. Si totusi?A renuntat careva la mersul cu masina-

Intrebandu-ma aceste lucruri vreau sa subliniez faptul ca atunci cand facem ceva,orice,fiecare ne asumam un risc,iar in ceea ce priveste aviatia,aceasta este un domeniu in care riscul este inevitabil.

Odata cu dezvoltarea aviatiei, atat civile cat si militare in toate statele, s-a dezvoltat si traficul aerian. De asemenea , s-a impus necesitatea executarii misiunilor de zbor in orice conditii meteorologice, ziua si noaptea, in orice anotimp. Normal, creste necesitatea asigurarii de navigatie a acestora, creste pretentia de exactitate si corectitudine a fiecarei iesiri, iar organizatiile aeronautice isi canalizeaza eforturile spre domeniul sigurantei zborului avand ca principal obiectiv minimizarea riscurilor de producere a accidentelor.

Asigurarea securitatii aeronautice se face printr-o combinatie intre prevenirea, predictia, evitarea si tolerarea erorii Aceasta abordare se bazeaza pe recunoasterea si intelegerea faptului ca este parte din mediul de zbor , ca si din natura umana insasi si este o utopie eliminarea totala a lor.

Aceasta preocupare permanenta la nivelul organizatiilor aeronautice a dus la dezvoltarea si aparitia conceptului de cultura de siguranta si implementarea unui program de management al riscului. James Reason (1997, p. 194) in lucrarea "Managing the Risks of organizational Accidents " considera cultura de siguranta ca fiind "produsul valorilor individuale si de grup, al atitudinilor, competentelor si modelelor de comportament care determina orientarea, stilul si eficienta unei organizatii in directia programelor de siguranta". In opinia sa, principalele componente ale unei culturi de siguranta sunt:

- un raport optim si un echilibru perfect intre eficienta (productivitate) si siguranta;

- constientizarea permanenta a riscurilor si adoptarea procedurilor de prevenire;

- mentinerea vigilentei, chiar si atunci cand nu sunt inregistrate accidente. Informarea si tratarea corespunzatoare a incidentelor sau a accidentelor "ratate" ce fac parte esentiala din cultura de siguranta;