Istoricul Atletismului

Date din domeniile istoriei, etnografiei, sociologiei etc. duc la concluzia ca alergarile, sariturile si aruncarile se practicau din cele mai vechi timpuri de popoarele nedezvoltate in scopul pregatirii adultilor, dar si a copiilor pentru vanatoare si pentru lupta (razboi); caracterul agonistic (de intrecere) organizat apare cu prilejul diferitelor serbari religioase si de alta natura ale triburilor si popoarelor din acele vremuri.

Apogeul exercitiilor de atletism practicate sub forma competitiei agoniste este cunoscut in perioada Greciei antice, in cadrul Jocurilor Panatenaice (Jocurile Phytice, Istmice, Nemeice, Olimpice), stralucirea cea mai mare revenind J.O. care, incepand cu anul 776 i.Hr., (socotit anul de debut al acestora), s-au desfasurat fara intrerupere din patru in patru ani, pana in 393 d. Hr., cand imparatul Teodosius i le-a interzis.

Dintre exercitiile cele mai cunoscute mentionam:

Alergarile - desfasurate intr-o arena speciala, cu sol nisipos, lunga de o "stadie" (de aici si denumirea de stadion), aproximativ de 192 m si lata de 30 m; sunt cunoscute 4 distante de concurs:

- dromos (1 stadie) - proba de viteza;

- diaulos (2 stadii) - proba de viteza prelungita;