Asezat pe ambele maluri ale Timisului, Lugojul are o bogata si stralucita istorie. Lugojul a fost nu doar centrul cultural al Banatului ci si al mestesugarilor renumiti pentru frumusetea obiectelor confectionate, in special al cojoacelor.
Vechea traditie culturala romaneasca, in special cea muzicala, se regaseste cu putere aici, cel mai vechi cor romanesc din Banat, corul Ion Vidu, ajungand la un renume neegalat. Casa de Cultura a municipiului Lugoj adaposteste si astazi manifestari de prestigiu, cu participare nationala si internationala.
Cele mai importante obiective culturale ale orasului sunt: Muzeul de Etnografie, Biblioteca Municipala, Aleea Personalitatilor Lugojene, Casa Muzicii, Turnul "Sf. Nicolae", Sinagoga, astfel ca oricine a vizitat o data Lugojul, pleaca de aici cu dorinta de a reveni.
Municipiul Lugoj (in maghiara Lugos, in germana Lugosch) este al doilea oras ca marime si importanta din judetul Timis. Situat in sud-vestul Romaniei, la intersectia paralelei 45"41' latitudine nordica cu meridianul de 21"53' longitudine estica, la 123 metri peste nivelul marii si acopera o suprafata de 9.855 hectare. Raul Timis strabate orasul pe o distanta de aproximativ 4 km, impartindu-l in doua.
La recensamantul din 2002, Lugojul avea o populatie de 44.570 locuitori (82,9% romani, 9,6% maghiari, 2,9% germani, 2,4% tigani, 1,6% ucraineni). Impreuna cu satele din jur, populatia este estimata la circa 55.000 - 60.000 locuitori.
Istorie
Prima atestare documentara a cetatii Lugoj apare spre sfarsitul secolului al XIII-lea, intr-un document pastrat in arhivele din Budapesta, din care reiese ca regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (1272 - 1290) a poposit cu armata sa la Lugoj. Intr-o diploma datata 22 august 1376, semnata de Sigismund de Luxemburg, se arata ca cetatea Lugojului a fost donata marilor feudali Ladislau siStefan Loszonczy. La sfarsitul secolului al XIV-lea, mai ales dupa batalia de la Nicopole (1396), turcii trec Dunarea deseori, invadeaza Banatul, ajungand pana in partile Lugojului. In timpul marilor campanii antiotomane, Iancu de Hunedoara, pe cand era comite de Timis (1440), a luat masuri pentru organizarea sistemului de aparare a orasului, intarind cetatea cu santuri, metereze si palisade. In ianuarie 1601, Mihai Viteazultrece prin Banat cu suita sa si poposeste si la Lugoj, la Hanul Postei, in drumul sau spre Viena.
Banatul de Lugoj-Caransebes a rezistat presiunilor turcesti pana in 1658 cand Acatiu Barcsai, Principele Transilvaniei, a cerut lugojenilor si caransebesenilor sa accepte hotararea dietei din Sighisoara, supunandu-se turcilor. Acestia au ocupat orasul dupa scurt timp, aducand o garnizoana militara condusa de un aga. Evlia Celebi, carturar si filozof turc, a vizitat Banatul in 1660, consemnand in opera "Seyahatname" ("Cartea Calatoriilor") ca "Lugojul este o asezare puternica cu peste 300 de case, pe malul drept al raului Timis".
Dupa infrangerea turcilor la al doilea Asediu al Vienei in 1683, imperialii trec la ofensiva si ocupa pentru scurt timp cetatile Lipova si Lugoj (1688). Dupa semnarea pacii, in urma tratatului de la Karlovitz (1699) Banatul a ramas sub dominatie otomana, insa prin cateva stipulatii ale tratatului, turcii sunt obligati sa darame unele fortificatii, printre care si zidurile cetatii Lugoj (1701). Dupa alungarea turcilor, prin pacea de la Passarowitz (21 iulie 1718), a inceput colonizarea germana, iar primii colonisti s-au stabilit pe malul stang al raului Timis (circa 1720), punand bazele "Lugojului german". In secolul al XVIII-lea au fost ridicate numeroase edificii publice, intre care biserica romano-catolica si biserica ortodoxa "Adormirea Maicii Domnului", amandoua declarate monumente istorice (vezi sectiunea urmatoare).
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
