1. Accesul la Internet
1.1. Internetul - fenomen social
Internetul este un fenomen social bazat pe explozia informationala din ultimul deceniu, prin intermediul caruia te poti informa (inclusiv asupra timpului probabil sau asupra ultimelor stiri sportive, dar si asupra evenimentelor mondene sau politice), instrui (la diferite nivele), distra (de la jocuri pentru orice varsta sau auditii de muzica clasica pana la spectacole video la comanda), iti poti face reclama pentru produsele si serviciile proprii, poti cumpara aproape orice produs. Prin Internet se pot angaja agenti secreti, se poate intra in dialog direct cu diferite persoane fizice sau juridice (inclusiv organizatii guvernamentale, nonguvernamentale, foruri proguvernamentale), se pot transmite mesaje inlocuind serviciile postale sau telefonice.
Internetul este un mediu popular nu elitist, prin care tehnologia digitala permite transmiterea tuturor formelor de exprimare: prin text, sunet, imagine. Internetul nu este monitorizat de o autoritate centrala care sa impuna anumite reguli de lucru stabilite central si, comparativ cu alte institutii, el s-a dezvoltat intr-o maniera spontana si autohtona.
Dezvoltarea sa tehnica a fost ghidata de protocoale stabilite prin procese de decizie ale unor grupuri ca Internet Engineering Task Force (IETF) si Internet Assigned Numbers Authority (IANA). Internetul este reglementat juridic intr-un mod nespecific. El este afectat de legislatia si reglementarile care se aplica in cadrul diferitelor jurisdictii din lume. Internetul este multijurisdictional, utilizatorii sai pot sa-l acceseze din orice loc de pe pamant. Informatia pentru a ajunge de la sursa la solicitant poate calatori prin diferite tari cu jurisdictii diferite.
In ziua de astazi Internetul este sustinut si intretinut de o multime de firme comerciale. El se bazeaza pe specificatii tehnice foarte detaliate, ca de exemplu pe asa-numitele ,,protocoale de comunicatie", care descriu toate regulile si protocoalele de transmitere a datelor in aceasta retea.
Punctul de pornire in dezvoltarea Internetului a fost rivalitatea intre cele doua mari puteri ale secolului al XX-lea: Statele Unite ale Americii si Uniunea Sovietica. In 1957, URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) lanseaza in spatiul cosmic primul satelit artificial al Pamantului denumit Sputnik. Acest fapt a declansat o ingrijorare deosebita in Statele Unite ale Americii, astfel presedintele Eisenhower infiinteaza o agentie speciala subordonata Pentagonului: Advanced Research Projects Agency.
In 1959 John McCarthy, profesor la Universitatea Stanford, al carui nume va fi asociat cu inteligenta artificiala, gaseste solutia de a conecta mai multe terminale la un singur calculator central: time-sharing (partajarea timpului). Aceasta este o modalitate de lucru in care mai multe aplicatii (programe de calculator) solicita acces concurential la o resursa (fizica sau logica), prin care fiecarei aplicatii i se aloca un anumit timp pentru folosirea resursei solicitate. Aparand apoi primele calculatoare in marile universitati se pune problema interconectarii acestora.
Cercetatorul Lawrence Roberts sustine o solutie de interconectare prin comutare de pachete (packet switching) in modelul numit "client-server". Astfel, pentru a transmite informatia, aceasta este maruntita in portiuni mici, denumite pachete. Ca si la posta clasica, fiecare pachet contine informatii referitore la destinatar, astfel incat el sa poata fi corect dirijat pe retea. La destinatie intreaga informatie este reasamblata. Desi aceasta metoda intampina rezistenta din partea specialistilor, in 1969 incepe sa functioneze reteaua "ARPANET" intre 4 noduri: University of California din Los Angeles (UCLA), University of California din Santa Ana, University of Utah si Stanford Research Institute (SRI). Toate acestea au fost codificate intr-un protocol care reglementa transmisia de date. In forma sa finala, acesta era TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol), creat de Vint Cerf si Robert Kahn in 1970 si care este si acum baza Internetului.
LIGIA Danila, Dreptul de autor si dreptul de proprietate industriala, C.H.Beck, 2008;
PATRULEA Vasile, TURIANU Corneliu, Dreptul de proprietate, Wolterskluwer, 2005;
ISOC Dorin, Ghid de actiune contra plagiatului, Ecou Transilvan, 2012;
www.dascloud.ro
www.realitatea.net
www.ziare.net
www.capital.ro
www.economie.hotnews.ro
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
