Tenul Gras

Capitolul I

Introducere: Tenul Gras

Cum se recunoaste tenul gras ? Metodele si procedeele sunt aceleasi ca si in cazul tenului uscat. Cu ochiul liber - se remarca o piele cu porii dilatati, cu aspect lucios, de culoare usor cenusie; atingand foita de tigara de fata, aceasta ramane unsuroasa. Daca examinarea se face cu lupa, caracteristicile constatate cu ochiul liber devin si mai evidente. La lampa Wood (lampa cu filtru de oxid de nichel care emite radiatii ultraviolete), tenul gras prezinta o fluorescenta albicioasa. Pielea grasa se caracterizeaza printr-un exces de sebum si o cantitate marita de grasimi fixe in tesutul adipos subcutanat.

Activitatea glandelor sebacee este strans legata de functia glandelor sexuale.

Glandele sexuale incep sa se dezvolte in perioada pubertatii, atunci cand diminueaza secretia glandei de crestere, numit timus. De obicei, in aceasta perioada se produc tot felul de dereglari in organism, care se repercuteaza si asupra tenului; de aceea, intalnim fete si baieti care prezinta comedoame infectate, pustule cu puroi, acnee. Dupa pubertate, in general, "furtuna hormonala" inceteaza si aceste inconveniente estetice dispar. Dar, pielea grasa mostenita sau dobandita, caracterizeaza multe persoane, de ambele sexe si necesita ingrijiri adecvate.

Tenul gras se poate prezenta in doua variante: ten gras uleios si ten gras asfixic. Indiferent de varianta, pielea prinsa intre doua degete este ingrosata si, la pipait, se simte o granulatie mai mult sau mai putin dura.

Uneori se poate intalni o deshidratare superficiala, datorita faptului ca sebumul in stare de seboree este hidrofob si aceasta anomalie blocheaza circulatia apei intercelulare. Tenul gras este caracteristic si persoanelor cu un psihic stresat si un moral scazut. De obicei, axul facial, impreuna cu aripioarele nasului sunt zonele fetei in care pielea prezinta un exces de grasime. Aceasta hiperactivitate a glandelor sebacee este influentata de multi factori, printre care mentionam: constipatia, tulburarile hepatice, stressul (stres), tulburarile endocrine, tulburarile nervoase. [1]

Dorinta de infrumusetare

Dorinta de a se infrumuseta si a trai cat mai mult este o tendinta naturala atat a femeilor, cat si a barbatilor.

De aceea, apare ca fireasca intrebarea: care au fost cauzele care a determinat aceasta dorinta a oamenilor?

Documente ale vremurilor, atestarile analistilor sociologi facute pe baza cercetarilor arheologice, indica drept cauze care au determinat acest fenomen urmatoarele:

- conditiile de mediu, de viata si modul de gandire al oamenilor;

- instinctul de aparare fata de fortele supranaturale si de dusmanii apropiati; cultul zeilor si al mortilor;

- instinctul de aparare a sanatatii fata de daunatorii naturali.

Conditiile de mediu de viata si modul de gandire al oamenilor

Protejarea pielii a aparut ca o necesitate in primul rand in Orientul Mijlociu.

Traind in climatul torid al acestei zone, stratul natural de grasime al pielii, nu-l mai putea proteja pe om, care muncea sub soarele arzator. Au inceput sa fie folosite in acest scop grasimile animale si uleiul vegetal. Acestea au devenit produse de prima necesitate fiind date, in cadrul colectivelor organizate, muncitorilor si ostasilor, ca ratie zilnica.

Observand ca animalele, pasarile, insectele si plantele au culori diferite, oamenii primitivi s-au gandit ca acestea s-au mentinut in lupta pentru existenta si datorita coloritului lor si s-au straduit -; gasind si metode -; sa-si coloreze si ei figura si corpul.

Instinctul de aparare fata de fortele supranaturale si de dusmanii apropiati cultul zeilor si al mortilor

Teama omului primitiv in fata fortelor supranaturale, dorinta de a-i imbuna pe zei, pentru ca acestia sa-l ajute in fata calamitatilor naturale si a dusmanilor, a ridicat pe trepte mai inalte folosirea unor produse naturale, care incalzite, degajau un parfum ce era oferit cu prilejul jertfelor.

De asemenea, pentru a se apara de fortele raului si pentru a nu fi recunoscuti de dusmani, isi ungeau fata si corpul cu tot felul de culori, considerand chiar ca astfel se impuneau fata de dusmani.

In conceptia lor despre viata si moarte, oamenii au manifestat un cult deosebit al mortilor, astfel ca, pentru conservarea cadavrelor in necropole, foloseau rasini, balsamuri si substante odorizante, care averau in acelasi timp si proprietati antiseptice.

Substantele odorizante au capatat apoi o arie de folosinta mai larga la ceremoniile religioase.