Politică structurilor de exploatare din agricultură

Asupra acestor raporturi si legaturi au existat, de la patrunderea industrialismului si

delimitarea industriei ca ramura de sine statatoare, puternice dispute in plan teoretic doctrinar.

Iata cateva din cele mai importante si, credem noi, oportune idei in intelegerea situatiei

prezente si prefigurarea unor directii posibile de dezvoltare viitoare.

In functie de nivelul de dezvoltare a societatii, de raporturile de proprietate dominante

si de principiile si mecanismele de functionare a pietei, am identificat trei etape distincte

proprii gandirii economice din acest domeniu.

1.Prima etapa

Se contureaza in a doua jumatate a secolul XIX (dupa revolutiile de la 1848 din principate si unirea Moldovei cu Tara Romaneasca din 1859) si este intrerupta brutal dupa

aproape un veac de manifestare, odata cu instalarea regimului comunist, de orientare

sovietica, in anii 1945-1948.

Importante si deosebit de interesant sunt inceputurile. Astfel, in perioada de mijloc si

sfarsit a veacului al XIX-lea, ideea necesitatii dezvoltarii agriculturii a fost afirmata de foarte

multi intelectuali, intre care D. Filipescu (1841), I. Ghica (1844, 1871), V.Boereascu (1856),

C.A.Rosetti (1859), Eliade, si el adept al unei asociatii agricole (1859), domnitorul Carol I

(1866), Hasdeu (1869, 1871), Carp (1875), Xenopol (1877)1. Originalitatea lor este insa

minima, deoarece ei redau mereu, cu alte cuvinte, si in functie de pozitia lor politica, idei ce

apartineau unui fond tematic de mare circulatie in epoca, ale carei temelii fusesera asezate, in

principal, pe doua directii de gandire2: prima se baza pe traditia Romaniei de tara agricola si

accentua mentinerea structurilor sociale si valorilor culturale traditionale; a doua, inspirata

din experienta Europei Occidentale, urma sa duca la industrializare si urbanizare si sa

determine schimbari radicale in fiecare aspect al societatii.

Consistenta acestei dihotomii era generata si intretinuta, in primul rand, de tabloul

economic general: dominanta aproape totala a agriculturii si incipienta patrundere a productiei

pe baza de masini. In al doilea rand, contau unele probleme de natura politica si economica,

referitoare la: unire, unitatea si independenta statala; dezrobirea tiganilor; emanciparea si

improprietarirea taranului; secularizarea averilor manastiresti si despagubirea acestora de

catre stat, adoptarea si aplicarea reformei rurale. Erau chestiuni care nu eliminau problema

patrunderii industriei, dar acuitatea lor o trecea pe aceasta pe un loc secund in practica

economica.