Elaborarea proiectului tehnologic pentru o fermă de producție de ovine din grupa lână semifină, situate în zona de șes cu capacitatea de 315 oi

Memoriu justificativ

Ferma zootehnică pe care o dețin este amplasată la o distanță de 5 km de județul Botoșani, în comuna Stauceni. Ferma are un sector de creștere a ovinelor de rasă Karakul de Botoșani.

În municipiul Botoșani există o piață de aproximativ 113.000 consumatori, cu o mare capacitate de antrenare în zonele limitrofe și prezintă un potențial uman cu grad de instruire destul de ridicat, structurat pe o gamă largă de profesii, începând de la cele tradiționale până la noile tehnologii.. Capacitatea industrială existentă este dotată cu utilități, zone agricole extinse și sector terțiar în plină dezvoltare. Mediu natural este protejat fără surse majore de poluare. Investiția este motivată de faptul că în această zonă, este specifică creșterii acestei rase de oi.

Clima comunei Stauceni se încadrează în tipologia celei temperat-continentală, specifică județului în ansamblu, cu influențe climatice din estul continentului, caracterizată de veri călduroase și ierni geroase cu viscole. Regimul climato-meteorologic Temperatura medie anuală este de +8,6°C, sub media anuală a României de+9,4°C.

Pe arealul comunei Stauceni sunt prezente două categorii de ape subterane: captive (de adâncime) și libere. Vegetația floristic și geobotanic comuna Stauceni aparține regiunii euro-siberiene. Din punct de vedere al vegetației, teritoriul comunei se încadrează în zona silvostepă și parțial zona de luncă - culoarul Sitnei.Vegetația naturală este caracteristică zonei de silvostepă, ocupată în special de terenuri agricole iar pajiștile ocupă locul fostelor păduri. Pajiștile sunt formate din colilie, păiuș, negară, firuță, bărboasă, pir, peliniță etc.

Hrana se poate asigura relativ ușor în zonă, datorită suprafețelor mari de teren agricol și pasune din zonă, ceea ce duce la:

- asigurarea furajelor din producție proprie;

- asigurarea ritmică, uniformă și la nivel optim a hranei;

- extinderea culturilor duble și succesive;

- practicarea unui păsunat rațional și extinderea pajiștilor cultivate.

Înființarea unei astfel de ferme contribuie la refacerea efectivelor de ovine din zona atât calitativ cât și numeric. Eficiența investiției presupune investiții mici, cheltuieli de întreținere reduse.

1.1. Importanță, origine și începutul creșterii ovinelor

Multiplele producții ce se obțin ca urmare a creșterii și a exploatării ovinelor ,precum și calitatea deosebită și valoarea biologică ridicată acestora, dar și economicitatea obținerii lor, au făcut ca încă din cele mai stră vechi timpuri speciile de ovine și caprine să fie extrem de apreciate, bucurându-se totodată și de o atenție deosebită din partea crescatorilor.

Actualmente, la nivel internațional și național, creșterea ovinelor reprezintă o activitate de bază și o ramură principală a zootehniei având o contribuție deosebită la dezvoltarea economic a statelor crescătoare, participând în mod direct, la îmbunătațirea nivelului de trai al fermierilor.Cu toate că de-a lungul timpului obiectivele creșterii ovinelor au suferit modificări sub influența diferitelor etape ale istoriei, crescătorul a căutat mereu să selecționeze, să amelioreze și să perfecționeze, pentru creștere în interesul său, doar a acelor animale care corepundeau scopului urmărit. Procedându-se în acest fel s-au creat și perfecționat diferite tipuri de rase specializate pentru diferite producții existând în prezent, pe glob, conform multor date publicate în literatura de specialitate, peste 800 de rase de ovine, având diferite direcții de exploatatre (carne, lapte, lână, pielicele,blănuri).De asemenea, selecția severă coroborată cu asigurarea unor condiții decreștere, întretinere, exploatare și alimentație la parametrii optimi au permis crearea unor rase cu performanțe de producție și de reproducție remarcabile. Așa este cazul raselor englezești care dispun de calitați pentru producția de carne deosebită, a raselor germane și franceze de lapte care produc peste 400 l pe duruta unei lactații normale, a rasei Karakul care produce pielicele de o valoare estetică și comercială remarcabilă, araselor Romanov, Blueface Leicester, Friza și Finnish Landrace care au procentul de prolificitate de peste 200%.Cu toate acestea, pe plan internațional, datorită condițiilor diferite, de la țară lațară și adesea în arealul aceluiași stat, producțiile totale și medii înregistrează diferențieri accentuate în funcție de gradul de intensivizare al agriculturii dar și de realizările înregistrate în directia exploatării și a ameliorării ovinelor, la care se adaugă șifactorii naturali de influență.

Dezvoltarea creșterii animalelor și nivelul producțiilor acestora sunt determinate de substratul ereditar și de condițiile de mediu. Raportul dintre aceste două mari grupe de factori este net în favoarea condițiilor de mediu. Astfel, coeficientul de heritabilitate, care exprimă ponderea de influentă a factorilor genetici asupra productiilor animale, pentru diferitele producții ale ovinelor. Altă cale de creștere a producțiilor rezultate prin creșterea și exploatarea ovinelor o constituie ridicarea performanțelor reproductive la efectivelor existente și îmbunătațirea tehnologiilor de creștere aplicate în cazul tineretului ovin.

Pascal C.(2003) - Rase autohtone de ovine și caprine. Editura PIM Iași;

Pascal C(2007) - Creșterea ovinelor și caprinelor. Editura PIM Iași;

Pop I.M.,Halga P., Avarvarei T.,(2006) - Nutriția și alimentația animalelor. Editura

Tipo Moldova;