Pana de curand, analiza economica in ansamblul sau, si mai ales cea referitoare la optimizare, a fost predominata de conceptul privind caracterul deficitar al resurselor. O mare parte din aparatul conceptual si metodologic a fost strans legat de rezolvarea problemelor privind alocarea resurselor la nivel micro si macroeconomic. In acest context, limita factorilor de productie apare ca fiind relativa atat in viziune statica, cat si in cea dinamica. Intr-adevar, bunurile apar deficitare, pe de o parte, in raportul in care se gasesc aceste bunuri in procesul de productie, deci combinarea lor reciproca din punct de vedere cantitativ si calitativ in procesul utilizarii acestora. Ele apar ca fiind deficitare deoarece factorii de productie necesari nu sunt disponibili fara limita in timpul procesului de productie.
In teoria alocarii optime a resurselor este vorba de o combinare a factorilor de productie de asa maniera incat, tinand seama de unele restrictii date de caracterul deficitar temporar al unor resurse, sa se realizeze un efect maxim. Fiind pus in joc un numar mare de factori si de variante tehnologice, se urmareste folosirea lor eficienta, precum si substitutia unor resurse deficitare cu altele nedeficitare.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
