Creșterea ovinelor și caprinelor

Creșterea oilor din rasa Țurcană are cea mai mare răspândire în rândul oierilor din

România. Rasa - supra-denumită și ”Regina Munților”, este stabilă, rezistentă, deloc

pretențioasă, oferind producții mixte de lapte, carne și lână, ceea ce au făcut-o să fie

foarte populară în satele românești.

În ceea ce privește producția de lapte, oile Țurcane pot oferi 140-160 de litri, cu un

conținut de grăsime de 7,8% și 5,9% proteină într-o perioadă de lactație de 150-200 de

zile.

La această rasă, producția de lapte se caracterizează printr -o mare variabilitate. În

condiții obișnuite de hrănire și întreținere, pe durata unei lactații poate fi obținută o

producție totală de lapte cuprinsă între 70-90 kg, în timp ce la alte exemplare se poate

obține o producție ce depășește 140 litri.

Privitor la această producție, în zona montană și aceleași condiții climatice Țurcana

poate produce cu peste 20% mai mult lapte comparativ cu Țigaia.

Capitolul I

Memoriu justificativ

Ferma zootehnică este amplasată în apropierea orașului Piatra Neamț în județul

Neamț , in N-E țării , mai exact la 18 km de oraș în comuna Zănești , satul Zănești pe

valea râului Bistrița.

În cadrul fermei zootehnice se cresc ovine din rasa Țurcană Albă.

1.1 Importanța , oportunitatea si eficiența investiției

Municipiul Piatra Neamț are o piață atractivă, cu 452.900 consumatori din

tot județul , cu o mare capacitate de antrenare în zonele limitrofe și prezintă un

potențial uman cu grad de instruire ridicat, structurat pe o gamă largă de

profesii, începând de la cele tradiționale până la noile tehnologii.

Capacitatea industrială existentă este dotată cu utilități, zone agricole extinse

și sector terțiar în plină dezvoltare.

Mediu natural este protejat fără surse majore de poluare.

Învestitia este motivată de faptul că în această zona, este singura unitate cu

astfel de obiectiv și animale de prăsilă, singura concurență făcând-o

gospodariile populației cu rase de oi neameliorate, întreținute și hrănite după

vechile concepte.

Hrana se poate asigura relativ ușor în zonâ, datorită suprafețelor mari de

teren agricol și pasune din zonă, ceea ce duce la:

- asigurarea furajelor din producție proprie;

- asigurarea ritmică, uniformă și la nivel optim a hranei;

- extinderea culturilor duble și succesive;

- practicarea unui păsunat rațional și extinderea pajiștilor cultivate.

Înființarea unei astfel de ferme contribuie la refacerea efectivelor de ovine

din zona atât calitativ cât și numeric.

Eficiența investiției presupune investiții mici, cheltuieli de întreținere

reduse.

Se pretează la îmbinarea raționala cu alte ramuri zootehnice sau vegetale

cu o rentabilitate ridicată.

1.2 Importanță, origine și începutul creșterii ovinelor

Oaia este specia cu cele mai reduse cerințe pentru întretinere, iar utilizarea

în hrană a aditivilor furajeri se face în mică măsură.

Păsunea oferă cel mai ieftin furaj iar în perioada de stabulație, furajele de

volum ocupă un loc însemnat în hrana animalelor.

Cunoașterea valorificării producțiilor ovine va determina creșterea

veniturilor și sporirea eficienței economice.

Multiplele producții ce se obtin ca urmare a creșterii și a exploatării

ovinelor, precum și calitatea deosebită și valoarea biologică ridicată a acestora,

dar și economicitatea obținerii lor, au făcut ca încă din cele mai străvechi

timpuri speciile de ovine și caprine să fie extrem de apreciate, bucurându-se

totodată și de o atenție deosebită din partea crescatorilor.

Actualmente, la nivel internațional și național, creșterea ovinelor reprezintă

o activitate de bază și o ramură principală a zootehniei și are o contribuție

deosebită la dezvoltarea economică a statelor crescătoare, participând în mod

direct, alături de celelalte sectoare specifice creșterii animalelor, la

îmbunătațirea nivelului de trai al fermierilor.

Cu toate că de-a lungul timpului obiectivele creșterii ovinelor au suferit

modificări sub influența diferitelor etape ale istoriei, crescătorul a căutat mereu

să selecționeze, să amelioreze și să perfecționeze, pentru creștere în interesul

sau, doar acele animale care corespundeau scopului urmărit.

Procedându-se în acest fel s-au creat și perfecționat diferite tipuri de rase

specializate pentru diferite producții existând în prezent, pe glob, conform

multor date publicate în literatura de specialitate, peste 750 de rase de ovine,

având diferite directii de exploatatre ( carne, lapte, lână, pielicele, blănuri ).

De asemenea, selecția severă coroborată cu asigurarea unor condiții de

creștere, întretinere, exploatare și alimentație la parametrii optimi au permis

crearea unor rase cu performanțe de producție și de reproducție remarcabile.

Așa este cazul raselor englezești care dispun de calitați pentru producția de

carne deosebite, a raselor germane și franceze de lapte care produc peste 400 l

pe duruta unei lactații normale, a rasei Karakul care produce pielicele de o

valoare estetică și comercială remarcabilă, a raselor Romanov, Blueface

Leicester, Friza și Finnish Landrace care au procentul de prolificitate de peste

200%.

Pascal C.(2003)-Rase autohtone de ovine și caprine. Editura PIM Iași;

Pascal C(2007)-Creșterea ovinelor și caprinelor. Editura PIM Iași;

Pop I.M.,Halga P., Avarvarei T.,(2006) -Nutriția și alimentația animalelor.

Editura Tipo Moldova;