Ca si alte concepte care au aparut mai tarziu in terminologia economica romaneasca, notiunea de consultanta, ca definitie, nu s-a cristalizat intr-un concept care sa intruneasca unanimitatea. Termenul provine din latinescul ,,consultare", de la care a derivat, in franceza, ,,consulter" care inseamna a intreba, a cere parere sau un sfat, dar si a lua avizul unei persoane autorizate sau a se sfatui cu cineva.
In decursul timpului, s-au conturat mai multe definitii ale consultantei, care se diferentiaza din punct de vedere semantic si stilistic si care s-au coagulat in doua moduri diferite de abordare a continutului.
Un prim mod de abordare, considera consultanta ca o metoda de a oferi sfaturi si ajutoare concrete. Se apreciaza procesul de consultanta ca ,,o forma de a acorda ajutor, cu privire la continutul, desfasurarea si structura unei activitati sau a unei serii de activitati, actiune in cadrul careia consultantul nu raspunde de executarea acelei activitati, ci ii ajuta pe cei interesati".
Aceasta presupune o activitate de consiliere fara ca ea sa angajeze vreo responsabilitate privind aplicarea in practica a sfatului sau a solutiei avansate de consultant. Personalul aflat in aceasta postura ofera numai sfaturi (gratuite sau platite), neimplicandu-se in actiunile viitoare ale beneficiarului.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.