Enorma putere internationala a UE si frecventa sa inabilitate de a o controla in totalitate pentru a urmari interesele europene constituie desigur unul dintre cele mai interesante paradoxuri ale proiectului european.
Prin natura sa, paradoxul invita la o dezbatere larga si chiar descrierea sa in acest sens poate fi problematica: sau chiar resursele diplomatice pe care le poate folosi pentru a urmari interesele europene, care nu sunt definite prea clar, cand vor fi definite. Insa, exista multe probleme pentru UE in secolul XXI, datorita largirii, nationale diferite. Crearea unei monede unice europene, indiscutabil cel mai curajos pas in istoria integrarii europene, ameninta sa adanceasca distanta dintre promisiunile si realizarile europene ca actor global.
Nu exista o lipsa de analize asupra Politicii de Externe si Securitate Comune (PESC), (vezi Forster si Wallace 1996; Hill 1996a; Holland 1997; Regelsberger et. al. 1997a.; M. E. Smith 1998). Majoritatea sustin concluzia ca PESC a fost mutilata avand 3 defecte fundamentale, nici unul neputand fi usor de indreptat. Primul este lipsa de identitate. Este plauzibil de sugerat ca o politica externa comuna nu poate, prin definitie, sa existe atata timp cat nu exista un public european.
Cum a spus un oficial UE1: Daca un ministru doreste sa isi ridice cotele, ceea ce ca politician trebuie sa faca, el se va adresa publicului sau national exclusiv. Majoritatea problemelor provin de la acest fapt. Avem nevoie de o figura publica pentru politica noastra, dar asta e departe de a fi realizat. O problema asemanatoare este cea a intereselor. Chiar daca criza de identitate a UE de la sfarsitul anilor 90 a fost doar temporara (o mare posibilitate), au ramas putine dovezi ca identitatea europeana care a inceput sa se dezvolte in anii 80 s-a bazat pe o anume ratiune puternica de. interese europene identificabile (Allen 1996: 290). Daca au existat astfel de interese, era de asteptat sa existe in contextul Razbouiului Rece, cand erau relativ usor de stabilit diferentele intre politicile nationale vis-a-vis de blocul sovietic. Provocarile noii politici externe ale lumii de dupa Razboiul Rece- mai ales in statele din fostul bloc sovietic, Orientul Mijlociu, Balcanii si Africa, aduc mai multa diversitate in ceea ce priveste interese nationale la cele cincisprezece state membre ale UE.
Dupa perioada 1989-1991, daca politicile externe erau legate de monedele nationale, o analogie poate fi facuta prin trecerea de la rate de schimb fixe la monede liber fluctuante (Allen 1996: 292). Al treilea defect al PESC- institutiile sale slabe- a dominat si analiza academica si energiile diplomatice, chiar daca este fara indoiala mai putin important decat celelate doua defecte. Negocierile care au dus la realizarea Tratatului de la Maastricht, care au dat nastere la PESC, au produs un numar de compromisuri care se manifesta in institutii eficiente sau ineficiente (vezi de Sohoutheete 1993). Analizele ce au urmat au ...
JOHN PETERSON, HELENE SJURSEN - "A COMMON FOREIGN POLICY FOR EUROPE" - ROUTLEGE, 1998
GABRIEL GLOCKLER, JULIAN VASSALLO, SIMON USHERWOOD - "GUIDE TO EU POLICIES" - BLACKSTONE PRESS LTD. , 1998
KAREN E. SMITH - "POLITICA EXTERNA A UNIUNII EUROPENE" - EDITURA TREI, 2004
NEIL WINN, CHRISTOPHER LORD - "EU FOREIGN POLICY BEYOND THE NATION - STATE" - PALGRAVE, 2001
BRIAN WHITE - "UNDERSTANDING EUROPEAN FOREIGN POLICY" - PALGRAVE, 2001
DRAFT CONSTITUTION FOR EUROPE - PRESENTATION TO CITIZENS, 2004
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
