Studiu privind mediul școlar și rolul lui în dezvoltarea personalității copilului

Dupa cum apele tumultoase ale unui torent neputand invinge un obstacol, isi croiesc drum launtric, tot asa curentul dorintelor, intereselor care alcatuiesc eul nostru cauta o iesire in fictiune, in joc, atunci cand realitatea nu-i ofera cai suficiente de manifestare. Natura umana este intr-atat o natura sociala incat nu poate sa existe o psihologie valabila fara o sociologie de care sa fie, cel putin implicit, stransa legata. Acest lucru este adevarat in special pentru copil, care primeste de la societate, o data cu intretinerea materiala si echipamentul lui uman fundamental, sub forma, pe de o parte a primelor reglementari morale, si pe de alta, a limbajului, suport si instrument al gandirii. Aceasta actiune primordiala in formarea copilului este exercitata nu numai de mediul familial, dar insasi diversitatea mediilor familiale, in ceea ce priveste structura si climatul lor, contribuie cu o parte deloc neglijabila, la diferentierea personalitatii copiilor.

Din ziua in care copilul devine scolar, la influenta familiei, care persista, se adauga influenta unui alt mediu social, mediul scolar.

Se intelege de la sine ca scoala actioneaza asupra copilului intr-un mod deliberat si sistematic, antrenandu-l la folosirea unor tehnici intelectuale noi-acelea ale limbii scrise si ale numerelor, intiparindu-i, in minte cunostinte, fructificand resursele spiritului lui, supunandu-l unei discipline aratandu-i indatoririle, atat prin precepte, cat si prin practica; in acelasi timp ea se intereseaza si de dezvoltarea lui fizica. Dar acest rol foarte aparent care revine dascalului este departe de a reda ideea completa despre puterea educativa a scolii. Tot atat de importanta in formarea unei fiinte tinere si afectand-o chiar mai mult in adancime este ucenicia sociala pe care o realizeaza in acest mediu, in care de acum inainte isi va petrece o buna parte din viata lui.

Mai mult decat prin invatatura pe care i-o da, scoala actioneaza asupra fiecarui elev prin faptul ca el acolo se gaseste asociat cu alti copii, ca acolo el leaga si intretine cu ei raporturi diferite de raporturile familiale, ca astfel invata sa se situeze mai obiectiv printre ceilalti, decat o facea pana atunci.

Experienta scolara apare in aceasta privinta ca o conditie hotaratoare a cresterii mentale.

Grupul de indivizi trezeste in fiecare dintre ei si moduri de a actiona, de a simti si de a gandi, diferite de acelea pe care le-ar fi avut in stare de izolare sau intr-un grup astfel constituit este un fenomen care se observa in societatile de copii si mai ales in societatea scolara, intr-un mod cel putin tot atat de izbitor ca in societatile de adulti. Nu este oare obisnuita constatarea cu un copil cu o personalitate familiala si una scolara distincte si deseori foarte diferite una de cealalta? Cand procesul educativ este conceput pe principiul jocului se are in vedere acceptarea si incurajarea unui mod aparte de a gandi si de a actiona al copiilor, nu opus insa modului de a gandi si actiona al ...