Pubertatea se caracterizeaza prin faptul ca marcheaza incheierea copilariei si inceputul fazelor de maturizare. Nu exista o alta perioada din viata umana in care evolutia sa fie atat de evidenta si transformarile sa se succeada cu o repeziciune atat de mare.
Daca pana acum copilul era obiectul afectiunii altora, de data aceasta el insusi devine capabil de a manifesta afectiune fata de altcineva, transformandu-se din obiect al afectiunii, in subiect al ei.
Este perioada in care interesul pentru propria persoana creste.
Intrucat in pubertate perceptia de sine se modifica si se corecteaza mereu, procesul de autoidentificare ramane deschis.
Preadolescentul nu mai admite sa fie considerat copil. El pretinde sa fie tratat ca om matur si in toate manifestarile sale urmareste sa-si afirme independenta.
Familia este principala sursa care ofera omului cele mai generale modele de comportament social, care presupune cooperare, toleranta, echilibru. Opusul comportamentului prosocial ar fi agresivitatea. Pentru a gasi exemple privind comportamentul agresiv nu este nevoie de eforturi speciale.
Manifestarile agresivitatii umane sunt extrem de diverse si la diferite niveluri: pulsional, afectogen, atitudinal, comportamental. Daca in pubertate, perioada formarii personalitatii copilului de acum dar si a personalitatii adultului, familia acestuia manifesta comportamente antisociale, puberul nu isi va putea insusi alte modele comportamentale.
De asemenea, chiar daca pubertatea este perioada in care copilul se detaseaza oarecum de cadrul familial in care traieste, integrandu-se mai direct in alte tipuri de grupuri sociale, simte inca nevoia de ocrotire, de afectiune din partea mamei si a tataului. De aceea, lipsa afectiunii din partea parintilor si in special abuzul asupra copilului poate cauza acestuia o scadere a stimei de sine si a increderii in cei din jur.
Copilul ajunge astfel sa se perceapa ca un copil rau si bineinteles se comporta ca atare, manifestand tulburari de comportament, printre care si un comportament agresiv.
Daca el recurge la agresivitate, independent de vreun avantaj, pentru a produce altuia o durere, neplacere, atunci vorbim de agresivitate ostila.
Ostilitatea este un construct multidimensional, de aceea este vazuta ca avand componente cognitive, afective si comportamentale.
Componenta cognitiva este definita ca o serie de credinte si atitudini negative indreptate spre ceilalti inclusiv cinismul si neincrederea.
Componenta afectiva etichetata in maniera tipica ca si furie se refera la emotii neplacute, dezagreabile.
Componenta comportamentala este gandita ca rezultat la componentele atitudinala si afectiva si este o actiune intentionata de a le face rau celorlalti, fie verbal, fie fizic.
Copilul neglijat si abuzat, poate fi expus la accidente in casa si in afara casei; poate avea o dezvoltare fizica mai lenta, poate prezenta probleme emotionale sau mintale: anxietate, culpabilitate, frica de abandon, izolare, manie, frica de raniri si ...
EIBL EIBESFELDT I. - "AGRESIVITATEA UMANA"
PAUNESCU C. - "AGRESIVITATEA SI CONDITIA UMANA"
RAUSCHBURG JENO - "FRICA, SUPARARE, AGRESIVITATE"
TURLIUC N. - "PSHIHOPEDAGOGIA COMPORTAMANTULUI DEVIANT"
ADRIAN NECULAU - "PSIHOPEDAGOGIE SOCIALA"
BONCU - "PSHIOLOGIE SOCIALA"
KILEEN K. - "COPILUL MALTRATAT"
CIOFU CARMEN - "INTERACTIUNEA PARINTI - COPII"
GEORGE NEAMTU, DUMITRU STAN - "ASISTENTA SOCIALA. STUDII SI APLICATII", POLIROM, 2005
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
