In fiecare organizatie, indiferent de domeniul de activitate, exista preocupari legate de disfunctionalitatile ce pot aparea in interiorul ei si care sunt capabile sa puna in pericol functionarea normala si reputatia de care se bucura. Din acest motiv a luat amploare studiul cauzelor, modului de aparitie si de manifestare ale acestor perturbari, precum si consecintele lor.
Crizele sunt considerate a fi astfel de disfunctionalitati. Unele crize pot fi anticipate si prevenite, altele, din contra, nici macar nu pot fi banuite si de obicei se instaleaza brusc. Crizele au implicatii majore in viata si activitatea organizatiei, cu consecinte uneori nedorite. Pentru a inlatura acest neajuns, majoritatea domeniilor stiintifice si-au elaborat o conceptie proprie despre crize.
Astfel, din punct de vedere economic, este analizata criza dupa criterii specifice: inflatia, somajul, stagnarea, recesiunea; politicul urmareste fenomenele legate de esecul conducerii politice, incoerenta sistemului, inabilitatea partidelor politice de a rezolva conflictele sociale. Sociologii analizeaza criza dupa scaderea motivatiei si a initiativei, revolta impotriva autoritatilor, defectiuni ale mecanismului controlului social, inechitatii sociale, scaderea importantei mostenirii familiale, comunitare, civice. Istoricii explica situatiile de criza pe seama dezechilibrelor intre elementele componente ale societatilor datorita unor fenomene de dinamica sociala: accentuarea tehnologizarii, cresterea puterii militare a unor state. Psihologii incadreaza criza ca o destructurare a identitatii indivizilor, a simtului lor de evaluare si semnificare datorate impulsurilor instinctuale, o influenta a fortelor inconstientului colectiv, un efect al experientelor traumatice datorate nasterii, bolilor, accidentelor, declinului empatiei si indrumarii parentale, experientelor sociale care i-au facut pe indivizi sa se simta ca niste obiecte, implicatiile impuse de teama si negare.
Astazi, termenul de criza a intrat in vocabularul cotidian. El este folosit frecvent riscand sa se demonetizeze datorita suprautilizarii. Cu toate acestea, realitatea demonstreaza ca indiferent de masurile de prevenire utilizate, criza poate scapa de sub control, mergand pana la afectarea puternic negativa a imaginii unei organizatii.
De aceea, prevenirea si gestionarea unei situatii de criza trebuie sa urmeze un plan foarte bine elaborat de specialistii in relatii publice si managerii organizatiei.
Raspunsul in fata unui eveniment neasteptat trebuie sa se bazeze pe evaluarea corecta a circumstantelor si sa urmeze strategii clare, bine gandite, elaborate dupa criterii specifice cu mult timp inainte de declansarea situatiei de criza.
Gestionarea situatiilor de criza, a problemelor riscante, nu implica un numar mare de persoane. De cele mai multe ori, opina publica va judeca raspunsul la urgenta sau criza al unei organizatii aproape numai pe baza stirilor mass-media. In acest fel, perceptia publicului despre raspunsul ...
BARUS - MICHEL JACQULINE - "CRIZE: ABORDARE PSIHOSOCIALA CLINICA" - EDITURA POLIROM, IASI, 1998
BOUDON RAYMOND - "DICTIONAR DE SOCIOLOGIE" - EDITURA UNIVERS, BUCURESTI, 1996
BOOTH SIMON A. - "CRISIS. MANAGMENT STRATEGY" - LONDRA, 1993
CHICIUDEAN ION - "GESTIONAREA IMAGINII IN PROCESUL COMUNICARII" - EDITURA LICORNA, 2000
COMAN CRISTINA - "RELATIILE PUBLICE SI MASS - MEDIA" - EDITURA POLIROM, IASI, 2000
COMAN CRISTINA - "RELARII PUBLICE PRINCIPII SI STRATEGII" - EDITURA POLIROM, 2001
COOMBS TIMOTHY W. - "ONGOING CRISIS COMMUNICATION" - LONDRA, 1999
CUTLIP SCOTT M. , ALLEN H. , BROOM GLENN M. - "PUBLIC RELATIONS" - PRENTICE HALL INC. , NEW JERSEY, 1994
DAGENAIS BERNARD - "PROFESIA DE RELATIONIST" - EDITURA POLIROM, 2002
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
