Exista date ce sustin ca noi nascutii sunt diferiti unul de celalalt. Diferentele inter-individuale se manifesta inca de la aceasta varsta. Putem identifica doua categorii de influente in diferentierea individuala: Temperamentul se refera la trasaturi cu o anumita baza genetica ce moduleaza gradul de activism, energie, emotionalitate, reactivitate si sociabilitate a copilului. Aceste trasaturi manifestate imediat dupa nastere pot ramane relativ stabile de-a lungul vietii, dar pot fi si puternic influentate de factorii de mediu.
Dintre ele amintim: Adaptabilitatea la schimbare Orientarea spre lume sau spre sine Cu toate ca factorii ereditari pot determina temperamentul initial al copilului, totusi multi copii, pe parcursul dezvoltarii lor, cunosc schimbari semnificative ale stilului de comportament. Aceste schimbari se datoreaza evenimentelor de viata, implicarii speciale a parintilor in munca cpolului, experientelor scolare si a celor sociale (recompensatorii / restrictive). Rezulta ca temperamentul nu apare ca o programare prestabila ce determina in mod mecanicist personalitatea, ci este un program deschis care suporta influentele factorilor de mediu.
Unul din procesele cu impact semnificativ in dezvoltarea personalitatii copilului il constituie procesul de identificare. Identificarea consta in adoptarea de catre copil a caracteristicilor, convingerilor, atitudinilor si comportamentelor unor persoane semnificative. Identificarea este o consecinta a observarii si imitarii unui model. Cel mai frecvent, modelul il constituie parintele, dar poate fi si unul dintre bunici, un frate mai mare sau un profesor. Copiii preiau frecvent caracteristicile mai multor modele, pe care le selecreaza si le aglutineaza. Slectia modelelor se face pe baza puterii pe care o detin aceste modele.
Copiii vor sa fie asemeni modelului lor, vor actiona si vor trai emotii similare modelului. De aici decurge importanta modului de comportament al adultului si mai putin prelegerilor educative pe care adultul le ofera copiilor.
Un alt moment important in dezvoltarea personalitatii il constituie dobandirea identitatii. Procesul de formare a identitatii este frecvent asociat cu perioada unor interogatii ale adolescentului, de genul: Cine sunt eu de fapt? , Incotro merg? , etc.
Acest tip de experiente pot fi regasite in incercarile adolescentului de a adopta diferite roluri ale Eului. Astfel se explica modalitatile impredictibile de comportament ale adolescentilor si implicit inconsistenta comportamentelor de la o zi la alta. Ceea ce la prima vedere poate semnifica aspecte negative de comportament nu sunt decat etape firesti de cautare si consolidare a identitatii de sine.
Daca la inceput sinele este fluctuant si inconsistent, cu timpul devine functional si confortabil. Pentru unii adolescenti, procesul dobandirii identitatii se desfasoara relativ calm, cu tensiuni si conflicte minore. Pentru altii insa, adolescenta este o perioada de mare confuzie, acompaniata de crize ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
