Dezvoltarea umana desemneaza, in general, un proces complex, unitar integrator, constand din ansamblul schimbarilor (de ordin cantitativ si calitativ) in plan somatic si psihic ale individului, de la nastere si pana la moarte. Aceste schimbari au sens ascendent, determinand ameliorari adaptative la solicitarile interne si externe, si presupun crestere, maturizarea si diferentierea diferitelor procese si functii somatice si psihice.
Datorita permanentei schimbari si prefaceri a vietii sale psihice, se poate afirma ca omul nu este aproape niciodata identic cu el insusi, pastrandu-si permanent, insa, identitatea de sine.
In sens restrans, unii autori vorbind despre dezvoltare, considera numai perioadele de crestere: Ann Birch (2000) defineste dezvoltarea ca fiind, aproximativ, modul in care copilul biologic se transforma in adultul social; de asemenea, in conceptia lui J. Piaget, dezvoltarea psihogenetica este transformarea psihicului copilului in psihic adult.
Dezvoltarea este somatica, fiziologica, psihica si sociala, fiecare dintre ele avand legitati proprii de sisteme complexe si, in acelasi timp, interdependente, dar pe nivele ponderale diferite, cele mai complexe si mai umane, fiind dependente de cele mai simple, biologice. In literatura de specialitate sunt specificate 3 niveluri de dezvoltare, intre care exista interdependente multiple si variate: dezvoltarea biologica (somatica) data de ansamblul schimburilor fizice, morfologice si biochimice ale organismului (Golu, P., Zlate, M., Verza, E (1995); . consta in procese de crestere si maturizare fizica, in transformari ale biochimismului intern al organismului, in schimbari cantitative si calitative ale activitatii nervoase superioare. (T. Cretu, 2004) dezvoltarea psihica consta in ansamblul proceselor de formare si restructurare continua a unor insusiri, procese, functii si structuri psihocomportamentale prin valorificarea subiectiva a experientei social istorice, in vederea dezvoltarii posibilitatilor adaptative ale organismului; de exemplu, dezvoltarea neuropsihica consta in maturizarea morfologica si functionala a sistemului nervos (mielinizare, dezvoltarea activitatii bioelectrice, integrarea ierarhica a functiilor sistemului nervos, reglarea raporturilor intre excitatie si inhibitie etc), fenomenul invatarii, formarea sistemelor de cunostinte, dezvoltarea functiilor psiho-dinamogene, a trasaturilor de caracter etc.
dezvoltarea sociala consta in modificari psihocomportamentale adaptative in functie de asimiarea influentelor mediului social (reglarea conduitei individului in conformitate cu normele, valorile, cerintele mediului social in care trebuie sa se integreze). 1. 2. Caracteristici si legi ale dezvoltarii sistemului psihic uman Evolutia sistemului psihic uman este neliniara si complexa, caracterizata de dezvoltarea inegala intre diferitele caracteristici psihice.
J. M. Tanner si colab (1960) - citati de U. Schiopu si E. Verzea (1995) - au subliniat faptul ca, la ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
