Modernizarea invatamantului romanesc este o necesitate derivata din cerintele dezvoltarii societatii contemporane, din experienta practica acumulata si din posibilitatile pe care le ofera azi stiintele educatiei. Invatamantul este o institutie sociala dinamica si cu variate interconditionari nationale si internationale. Ultimii ani se caracterizeaza prin transformari profunde in toate activitatole. Problema adaptarii scolii la cerintele noi ale dezvoltarii sociale, organizarea ei in pas cu marile cuceriri ale revolutiei tehnico stiintifice preocupa forurile guvernamentale si de specialitate din toate tarile lumii, corpul profesoral si masele tineretului de pretutindeni. In perioada actuala, cand toate structurile vietii economice si sociale au trecut prin transformari importante, nici invatamantul nu a fost scutit de framantari, scoala romaneasca incercand sa-si gaseasca adevaratul drum. Schimbarile pe care le traim impun invatarea stilului de viata cerut de o societate democratica. Tinand cont ca invatamantul reprezinta o prioritate nationala de care depinde viitorul tarii, scoala a preluat din mers noile schimbari de concepte, structuri si continut impuse de evolutia societatii. Invatamantul de azi trebuie sa contribuie nu numai la pregatirea tanarului pentru viata, ci sa-l si implineasca in acelasi timp, ca individualitate, care sa creeze un camp mult mai larg pentru creativitate, initiativa, autonomie, si, in acest context sa contribuie la progresul uman general. Dezbaterile actuale privind proiectarea unui nou sistem de invatamant urmaresc cateva coordonate esentiale: a) sincronizarea cu evolutia sistemelor de invatamant din lume, orientat in directia stimularii altui tip de proiectare didactica, apt sa rezolve corect din punct de vedere pedagogic, raportul dintre cultura generala, cultura de specialitate si tranzitia de la invatamantul prescolar la invatamantul primar, de la invatamantul primar la cel secundar, in special de la invatamantul secundar inferior la invatamantul secundar superior, cu deschidere spre educatia permanenta premiza a integrarii sociale; cunostintelor elevilor la sfarsitul fiecarui nivel de invatamant. Legea invatamantului prevede, ca ideal educational al scolii, dezvoltarea libera si armonioasa a individualitatii umane, formarea personalitatii autonome si creative. Prima veriga a invatamantului (invatamantul prescolar) merita o atentie deosebita. Studiile intreprinse in pedagogie si psihologie confirma ipoteza ca la varsta prescolara copilul dobandeste cele mai profunde, durabile si productive insusiri psihice ale individualitatii proprii, o intensa receptivitate, sensibilitate si flexibilitate psihica.
Gradinita este pentru copil o oaza de lumina, prima lui scoala, prima treapta a invatamantului. Imaginea inceputului de drum in educatia prescolarilor se contureaza din perspectiva acestei generatii care acum se formeaza pentru o societate ce se caracterizeaza ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
