Introducere
“Un copil este ca o sămânță de floare...cât de frumos va crește, cât de frumos va rodi, depinde de grădinarul care o va îngriji, de ce pământ și de câtă lumină și apă are, de cât e de ferită de frig, de furtună și de soare prea tare. E atât de plăpândă...Cum ai putea s-o rupi ori sa o calci in picioare când e tot ce va mai rămâne în urma ta?”
Irina Petrea
Am ales această temă deoarece am lucrat o perioadă în învățământul primar. În toți acești ani am ajuns la concluzia că școala nu poate funcționa într-un mod optim fără implicarea și interesul părinților. Acest lucru se regăsește și în mediul familial. În unele momente familia întâpină diverse situații care o depășesc și se impune intervenția unui specialist. Mi-am propus să abordez această temă deoarece am descoperit că pot obține lucruri foarte frumoase și surprinzătoare atunci când școala și familia lucrează împreună în folosul micului beneficiar.
Familia reprezintă cel mai puternic factor de socializare în dezvoltarea copiilor, mai ales în perioada copilăriei mici. Încă din primii ani ai dezvoltării copilului, familia s-a dovedit esențială pentru dezvoltarea psihică a copilului și este o sursă primară de dragoste și afecțiune. Aceasta trebuie să împlinească aproape toate nevoile de creștere și dezvoltare, atât fiziologice, cât și psihologice ale copilului, nevoi care condiționează fundamental calitatea achizițiilor psihocomportamentale ulterioare. În cadrul familiei, copiii câștigă și dezvoltă aproape toate achizițiile importante de ordin psihomotor, cognitiv și afectiv, motiv pentru care evaluarea contribuției sau influenței familiei în dezvoltarea copilului față de alți factori, cei genetici și sociali, este dificil de realizat. Astfel, familia este cea dintâi școală în care copiii învață să se comporte în viață și în societate.
Filozoful american John Dewey relevă faptul că lecția cea mai grea pe care un copil o are de învățat este lecția vieții. Dacă nu reușește la această lecție, nu există știință care s-o înlocuiască. Părinții sunt cei dintâi dascăli ai copilului lor pentru că ei îl cunosc cel mai bine încă din prima zi de viață, interacționează și comunică constant, sunt un model de urmat pentru acesta.
Familia,școala și alte microgrupuri sociale constituie medii de viață cu ponderi diferite de influențare asupra copilului. Comportamentul lui nu poate fi înțeles decât luând în considerație ansamblul acestor influențe.
Mediul familial reprezinta doar conditia esentiala a educatiei. Prin sine insusi ,acest mediu nu realizeaza obiectivele educatiei ,de aceea scoala ramane institutia central in cadrul sistemului educational permanent ,ea beneficiind de influentele familiei si ale celorlalti factori pe care le focalizeaza.
Necesitatea de fundamentare teoretica a tratarii subiectului a determinat prezentarea functiei educative a familiei prin climatul familial si interrelatiile familiei.
De asemenea am abordat caracteristicile educatiei la nivelul familiei prin rolurile parentale si tipologiile de problem din interiorul familiei.
Din punct de vedere al echilibrului psihic al copilului ,se pot mentiona carente educative ale familiei cum ar fi : nepasarea,lipsa totala de interes pentru educatia copilului,lipsa autoritatii morale a parintilor datorita unor deficiente caracteriale ,a unor vicii ,neputinta de a oferi copilului modele umane pozitive prin propriul lor exemplu de comportament ; lipsa de intelegere si afectivitate datorita egoismului si indiferentei fata de copil ; severitate excesiva ,care creeaza un climat familial anxios ,folosirea actelor de violenta ca mijloace educative.
- Albu, G., & Petrescu, A. (2006). Psihologia educației. Editura Universității" Petrol-Gaze".
- Agabrian, Mircea, Millea, Vlad (2005), Parteneriate școală-familie-comunitate. Studiu de caz, Institutul European, Iași;
- Baran-Pescaru, A. (2004), Parteneriat în educație: familie-școală-comunitate, Editura Aramis, București;
- Ciofu, C. (1998). Interacțiunea părinți-copii. Editura Amaltea, București.
- Cucoș, Constantin (2009), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași;
- Cucu-Ciuhan, G. (2000). Psihologia școlarului mic: dezvoltare normală, psihopatologie și psihoterapie.
- Golu, P., Verza, E., & Zlate, M. (1993). Psihologia copilului. Bucure] ti, EDPRA.
- Ilyés, E. Parteneriatul dintre școală, familie și societate. In Managementul educațional. Legatura dintre școală, familie și societate (pp. 179-186). Editura Lumen, Asociatia Lumen.
- Michael Kunczik, Astrid Zipfel, Introducere în știința publicisticii și a comunicării, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1998,
- Mitrofan, I., & Mitrofan, N. (1991). Familia de la A la Z. Mic dicționar.
- Neagu, G. (2011). Efectul Școală asupra performanțelor educaționale ale elevilor. Revista Calitatea Vieții
- Șchiopu, U., & Verza, E. (1997). Psihologia vârstelor: ciclurile vieții. Editura Didactică și Pedagogică.
- Zamfir, C., & Vlăsceanu, L. (1993). Dicționar de sociologie.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
