Bolile cardiovasculare ocupa, datorita frecventei si gravitatii lor, un loc important in preocuparile specialistilor. Numarul medicamentelor utilizate pentru actiunea lor asupra aparatului cardiovascular este in continua crestere. In ultima vreme de o atentie deosebita s-au bucurat antagonistii calciului, un reprezentant important al acestei clase fiind verapamil.
Antagonistii calciului, numiti si blocanti ai canalelor lente de calciu, inhiba selectiv intrarea calciului in celule prin canalele voltaj-dependente. Prezenta acestor canale in muschii netezi si striati, in miocard, in nodul sino-atrial si atrioventricular (mai putin in restul tesutului excito-conductor) explica numeroasele indicatii terapeutice ale acestei clase de medicamente. In functie de proprietatile farmacologice particulare si de efectele adverse, reprezentantii acestei clase se folosesc ca medicatie de prima alegere, de alternativa sau de aditie in numeroase tulburari cardiovasculare.
Verapamil, cel mai folosit dintre derivatii dimetoxifenil-alchilaminei, prezinta actiune pe tesutul nodal, miocard si vase, selectivitatea dominanta fiind pe nodul atrio-ventricular. Datorita acestor proprietati este folosit ca antiaritmic, antianginos si antihipertensiv.
In lucrarea de fata ne-am propus efectuarea unui studiu al stabilitatii solutiei injectabile de clorhidrat de verapamil, forma farmaceutica ce asigura o biodisponibilitate maxima. Studiul va urmari influenta temperaturii de sterilizare, a luminii si a temperaturii de conservare asupra preparatului mentionat.
Preparatele parenterale sunt forme farmaceutice dozate, sterile, destinate administrarii in tesuturile organismului printr-un procedeu care lezeaza temporar tesuturile.
Denumirea de preparate parenterale deriva de la par enteron (alaturi, in afara intestinului). Exista si alte cai de administrare in afara intestinului, dar prin preparate parenterale se inteleg numai acele forme farmaceutice care se administreaza printr-un procedeu care lezeaza temporar tesuturile.
Pot fi solutii, suspensii, emulsii, pulberi sau comprimate destinate injectarii sau implantarii in organism.
Farmacopeea Romana - editia X cuprinde doua monografii de generalitati pentru preparatele parenterale si anume: preparate injectabile si preparate perfuzabile.
Preparatele injectabile sunt definite in Farmacopeea Romana - editia X ca fiind solutii, suspensii, emulsii sterile sau pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda intr-un solvent steril inainte de folosire; sunt repartizate in fiole sau flacoane si sunt administrate prin injectare. Primele preparate injectabile mentionate in Farmacopeea Romana -editia III, au fost serul fiziologic si serul gelatinos.
AVANTAJELE Sl DEZAVANTAJELE PREPARATELOR PARENTERALE Utilizarea frecventa a preparatelor parenterale in terapeutica se explica prin numeroasele avantaje pe care le prezinta: (actiune rapida - efectul unui medicament administrat intravenos se instaleaza in cateva secunde, iar intramuscular in ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
