Despre Anton Holban, critica literara romaneasca a scris enorm de mult. Practic nu exista critic care sa nu-si fi exprimat opiniile legate de opera scriitorului mentionat.
S-a insistat de cele mai multe ori pe imaginea fictionala pe care Holban a proiectat-o catre noi, in special prin ciclul de romane O moarte care nu dovedeste nimic, Ioana si Jocuirle Daniei. In afara faptului ca bibliografia critica legata de Anton Holban este impresionanta cantitativ, am putea afirma aceleasi lucruri si despre calitatea ei.
Ceea ce face ca orice noua interpretare, desi posibila prin caracterul de opera deschisa a scrierii holbaniene sa devina neinsemanata prin raportare la clasicii criticii romanesti. Este unul din motivele pentru care atentia mea a fost atrasa de o latura mai putin cunoscuta si apreciata, aceea a raportului dintre Anton Holban si literatura. Am incercat sa definesc aceasta relatie pornind de la felul in care se prezenta cadrul teoretic pana la generatia care isi va pune irevocabil amprenta, schimband inmod radical acceptiile asupra conceptului de valoare in literatura in subcapitolul Romanul de tip nou.
Dar mai clar reiese raportul pus in discutie din eseistica domnului Holban; astfel, am incercat o definire a crtiticului literar si a principiilor care il caracterizeaza.
Un alt punct in intelegerea conceptiei pe care Anton Holban o are asupra literatura a fost constituit de perceptia importantei pe care literatura franceza a avut-o asupra scriitorului roman prin intermediul celor doi mari protagonisti: Racine si Proust.
Pentru a realiza o lucrare de critica literara pornind de la opera romanesca a domnului Anton Holban, s-ar putea adopta principiile formalismului rus si ale structuralismului praghez. Nu ar fi nevoie decat de text ca atare, fara alte referiri exterioare scrierii.
Pentru ca romanele domnului Hoban ofera informatii suficiente pe baza carora s-ar putea realiza adevarate tratate despre omul, artistul, literatul Holban, despre psihologia umana vazuta ca o problema generala si una individuala, asa cum s-a afirmat in nenumarate randuri.
Asadar, romanele holbaniene sunt importante prin ele insele, chiar izolate de epoca in care apar. Dar teoria literara insista asupra faptului ca nu mai exista cititor si nici scriitor naiv. Acest lucru nu este posibil datorita circulatiei mari a operelor literare, ceea ce a dus la numeroase influente intre scriitori care apartin unor generatii diferite.
Opera lui Anton Hoban nu poate fi deci considerata in mod separat -ea fiind parte integranta a unei mode literare, consecinta unei anumite evolutii literare (si sociale, evident); ea reprezinta nu numai o valoare intrinseca, dar si una extrinseca, prin felul in care marcheaza epoca in care apare, prin ceea ce aduce nou (si socant) si prin felul in care la randul ei va marca sau nu operele care o vor urma.
In literatura romana, generatia din care facea parte si Anton Holban va cultiva un tip de roman cu atat mai surprinzator cu cat nu cu ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
