Studierea credintelor populare este deosebit de importanta pentru elucidarea unor probleme legate de existenta unui popor, pentru istorie si etnografie, intrucat ele pot furniza date referitoare la etnogeneza, la relatiile dintre popoare. Se poate stabili o stransa legatura si intre studiul credintelor populare si istoria limbii unui popor, mai ales in cazul mitologiei, unde materialul lingvistic este o oglindire foarte fidela a continutului pe care il exprima si a evolutiei acestuia.
In lucrarea mea voi cerceta etimologiile numelor personajelor din mitologia romana si a unor personaje din calendarul popular, sfinti ai Bisericii Ortodoxe care au capatat atributele unor stravechi divinitati autohtone ale naturii, personaje pe care le voi numi figuri mitico-religioase. Scopul principal al lucrarii este de a vedea in ce masura etimologia numelor reflecta originea personajelor mitice din folclorul romanesc (daca acestea au intrat o data cu numele in credintele noastre populare, daca denumirea a fost preluata pentru o straveche fiinta fantastica, sau daca atat aceasta, cat si numele ei sunt autohtone sau mostenite) si care este legatura dintre nume si fiinta numita prin el.
Ca principal mijlocitor intre spirit si materie, intre om si realitate, limbajul are un rol foarte important in procesul asimilarii de catre om a realitatii inconjuratoare, ceea ce in trecut a reprezentat o importanta sursa a mitologizarii. Exista parerea, impartasita de numerosi lingvisti si filologi, ca mitul deriva din diferitele denumiri ale zeitatilor ce personificau fortele si stihiile naturii.
In societatile primitive, cuvantul era considerat conssubstantial lucrului desemnat. El putea declansa forte greu de stapanit, de aceea puterea le era valorificata in incantatii, descantece, blesteme si chiar exorcisme. Chiar dupa ce gandirea mitico-religioasa si-a pierdut rolul dominant in societatile traditionale, iar mitul a fost inlocuit cu basmul si legenda, cuvantul rostit sau scris continua multa vreme sa fie privit ca o entitate inzestrata cu puteri demiurgice, iar descifrarea numelui sa fie asimilata cu aflarea esentei nominatiei. Astfel, etimologiile populare au fost un fel de istorie a lucrului denumit, o explicatie cauzala si totodata o modalitate de valorificare axiologica. Creatorul legendelor populare-arata Ov. Barlea porneste adesea de la nume si cauta o explicatie mitico-lingvistica a inceputurilor, a intemeierii (v., in acest sens, legendele toponimice). In societatile din trecut, acordarea numelui unui personaj sau zeitati aveau semnificatia unui act ritual si demiurgic. Voi incerca sa arat, prin relevarea etimologiei si sensurilor originare ale denumirilor si punerea lor in relatie cu esenta fiintei mitice denumite, ca exista o legatura foarte stransa intre numele si fiinta numita prin el, pornind de la ideea ca in culturile arhaice si traditionale numele nu era o eticheta aplicata personajului sau obiectului, ci era privit ca esenta si substitut total al ...
AVRAM ANDREI - "CONTRIBUTII ETIMOLOGICE" - UNIVERS ENCICLOPEDIC, BUCURESTI, 1997
AVRAM ANDREI - "PROBLEME DE ETIMOLOGIE: STUDII SI ARTICOLE, NOTE ETIMOLOGICE" - UNIVERS ENCICLOPEDIC, BUCURESTI, 2000
BRANCUS GR. - "ISTORIA CUVINTELOR" - EDITURA CORESI, BUCURESTI, 1991
BRANCUS GR. "VOCABULARUL AUTOHTON AL LIMBII ROMANE" - EDITURA STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA, BUCURESTI, 1983
BOGREA V. - "PAGINI ISTORICO - FILOLOGICE" - EDITURA DACIA, CLUJ, 1971
COMAN MIHAI - "BESTIARUL MITOLOGIC ROMANESC" - EDITURA FUNDATIEI CULTURALE ROMANE, BUCURESTI, 1996
COMAN MIHAI - "MITOLOGIE POPULARA ROMANEASCA" - EDITURA MINERVA, BUCURESTI, 1996
COTEANU ION, SALA M. - "ETIMOLOGIA SI LIMBA ROMANA. PRINCIPII. PROBLEME" - EDITURA FUNDATIEI CULTURALE ROMANE, BUCURESTI, 1997
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
