Mitul lui Don Juan

I Mitul lui Don Juan

1.1 Definrea mitului si functia lui

"Mitul", cuvant ce provine din franceza "mythe" neogreaca "mythos" cuvant, povestire, legenda, reprezinta o naratiune despre eroi sau evenimente petrecute, despre fiinte supranaturale petrecute in timpuri arhaice sau o naratiune despre originea si destinele diverselor lucruri. Mircea Eliade spune despre mit ca este "o istorie sacra, relateaza un eveniment care a avut loc intr-un timp primordial, in timpul fabulos al inceputurilor. Altfel spus, mitul povesteste in ce chip, datorita faptelor deosebite ale unor fiinte supranaturale, o realitate a dobandit existent, fie ca e vorba de realitate totala, de Cosmos, fie numai de un fragment al ei [...]Mitul este deci intotdeauna povestirea despre o creatie"

Miturile se clasifica totusi in trei categorii mari:

- Prima categorie o reprezinta miturile propriu-zise, miturile creatiei si ale naturii, "incercand sa explice aparitia unor fenomene din realitatea inconjuratoare (tunetul, originile plantelor si ale animalelor)" sunt de multe ori folosite in scopuri religioase si sunt majoritatea cu o structura antropomorfica, personajele ajungand de cele mai multe ori sa intrupeze nu numai calitatile fizice, ci si calitatile psihice.

- A doua categorie o reprezinta miturile despre evenimente arhaice si despre eroi, de cele mai multe ori incurcate cu miturile despre zei si continand reprezentari fantastice.

- In a treia categorie intra miturile create ca rezultat "al purei fantazari"

Intreaga critica a secolului a folosit mitul cu sens de "fabulatie, inventive sau fictiune" sau cu sensul de "povestire, legenda". Omul societatii arhaice considera ca "faptele relatate in mit il privesc direct, ca el este reprezentantul acestor evenimente", iar omul societatii moderne "se considera dependent nu de faptele mitice, ci de istorie, de o serie de evenimente in succesiunea temporala"

Omul mitic reproduce ceea ce s-a intamplat in illo tempore reactualizand mereu o parte din mit, a fi "initiat in secretul originilor lucrurilor".

Functiile mitului sunt multiple: "explica fenomenele naturii, motiveaza neindeplinirea unor aspiratii umane, compenseaza dorinta omului de a atinge perfectiunea intr-un domeniu sau realizeaza alegoric imperative etice". In forma lui primara, mitul este insotit de manifestari ritualice, reproduce evenimente petecute la originea lumii, "esenta mitului tinand nu numai de ontologic, ci si de istorie". Primul pas spre demitizare, spre golirea mitului de semnificatia lui riguroasa si spre transformarea lui intr-o povestire sau intr-o legenda, spre literaturizare a fost cand marile mitologii care corespund primelor civilizatii istorice s-au axat tot mai mult pe ceea ce s-a intamplat dupa creearea pamantului si a omului "de ceea ce li s-a intamplar zeilor, nu de ceea ce au faurit ei"

Romanul modern a luat locul recitarii de mit. Aici romancierul foloseste incet incet un timp aparent istoric care dispune de toate libertatile lumii imaginare "ca si timpul mitic" . Mitul incepe sa fie folosit cu sensul impropriu in perioada in care conceptia istorica si stiintifica inlocuiesc mentalitatea mitica. Termenul foarte bine fixat in traditie a avut doua directii: a) "ca sinonim cu "inventie", chiar "neadevar" si ca rezultat esential al puterii imaginative-creatoare a omului, b) ca sinonim cu "poveste, legenda" . De cele mai multe ori, scriitori folosesc figuri sau fapte mitice drept "simboluri" literare. Pe temeiul literaturii s-a putut face legatura dintre mit si simbol astfel incat s-a putut spune ca " simbolul devenit sensibil si personificat da nastere mitului" sau ca este "reprezentarea simbolica a unei situatii umane exemplare". De la aceste pareri s-a generalizat spunandu-se ca mitul este "o reprezentare figurata si posibila a realitatii intr-o opera de arta". Creatia de mit a devenit din romantism izvorul si modelul creatiei poetice precum balada Kubla Khan (Hanul Kubla) de Coleridge care poate fi interpretat ca un mit, o viziune fantastica a unui peisaj arhetipal, sau cum este "mitul eroului romantic", revoltat, insingurat, mandru, dezamagit, coplesit de o iremediabila melancolie intrupat in poemele lui Byron, Lara sau Don Juan, pana cand insusi autorul a fost identificat cu personajele sale transformandu-se intr-un mit. Cercetatorii moderni delimiteaza, in functie de raportul dintre personaj si eveniment, un mit al situatiei (eroul poate fi separat de contextul in care apare) si un mit al eroului (personajul este evocat prin el insasi)

Totalitatea miturilor create de un popor sau de mai multe popoare constituie o mitologie. Stiinta care se ocupa cu inregistrarea, cercetarea si compararea sensurilor mitului, cu descifrarea structurii lor se numeste mitografie.

Epoca moderna cunoaste doua directii principale de orientare a cercetarii mitului; in primul rand, explicarea mentalitatii mitice arhaice si a rezidurilor ei in mentalitatea moderna, atat individuala cat si colectiva; in al doilea rand, cercetarea structurii mitului, a raportului dintre semnificat si semnificant in mit - fiind semn al unei gandirii specifice, separarea