Atmosfera Pamantului, invelisul gazos al acestuia, este un sistem deschis ce schimba caldura si substanta atat cu suprafata Pamantului, cat si cu spatiul interplanetar. Din punct de vedere al studiului izotopilor radioactivi produsi de interactia radiatiilor cosmice cu moleculele de aer, este importanta numai patrunderea in atmosfera a radiatiei corpusculare. Radiatia corpusculara incidenta la suprafata atmosferei este compusa din particule incarcate, in principal, protoni si particule (, de origine galactica. Aceasta radiatie ajunge la partea superioara a atmosferei ca un fascicul izotrop si omogen, ce variaza in timp in functie de interactia sa cu particulele emise de Soare in timpul exploziilor solare.
Particulele incarcate ce formeaza radiatia cosmica incidenta interactioneaza cu campul magnetic al Pamantului si patrund in atmosfera, in cea mai mare parte, la poli. Particulele cu energii mari pot patrunde in atmosfera si la Ecuator. Ca urmare a interactiei acestor particule cu moleculele de aer se genereaza izotopi radioactivi de origine cosmogenica avand sursa uniform distribuita pe longitudine, cu un gradient in directie N-S si cu o variatie temporala cu o perioada de 11 ani, corespunzatoare ciclulului petelor solare.
Radionuclizii cosmogenici au timpi de injumatatire ce variaza de la cateva minute la cateva milioane de ani.
Ei pot fi gasiti in toate componentele geosferei, ocean, sedimente, biosfera, calota de gheata, etc., chiar daca se produc cu precadere in atmosfera.
Acesti radionuclizi se ataseaza rapid de particulele de aerosol, dinamica lor in atmosfera fiind cea a aerosolilor.
Principalul mecanism de eliminare a aerosolilor din atmosfera, respectiv a izotopilor produsi de radiatia cosmica, si modalitatea de patrundere in alte rezervoare geofizice, il constituie antrenarea prin precipitatii.
Interesul pentru studiul radioactivitatii naturale cosmogenice s-a nascut odata cu dezvoltarea tehnicilor de detectie a radioactivitatii scazute. Cantitatea de substanta bombardata de radiatia cosmica si care genereaza nuclee radioactive prin reactii de fragmentare este extrem de diluata in aerul atmosferic.
Anii 1950-1960 marcheaza inceputul studiului si al masuratorilor radiatiei cosmice si a interactiei acesteia cu moleculele de aer. In lucrari ca Cruikshank et al. (1956), Lal (1963), Lal & Peters (1962, 1967), Junge et al. (1961), Junge (1963) este determinata functia sursa a acestor radionuclizi in atmosfera si dependenta ei de latitudine si altitudine.
Tot in aceasta perioada a inceput utilizarea acestor izotopi ca trasori in studiul diferitelor procese geofizice. In studiul proceselor din atmosfera se utilizeaza ca trasor Be7. Acesta are un timp de injumatatire de 53 de zile, comparabil cu scara de timp a proceselor din atmosfera, este continut in cea mai mare parte in atmosfera si este usor de detectat deoarece se dezintegreaza prin emisie de radiatie (. Dintre lucrarile care utilizeaza Be7 in studiul precipitatiilor si al circulatiei ...
BASKARAN M. C., H. COLEMAN, P.H. SANTSCHI - "ATMOSPHERIC DEPOSITIONAL FLUXES OF 7BE AND 210PB AT GALVESTON AND COLLEGE STATION" - TEXAS, J. GEOPHYS. RES., VOL. 98, NO. D11, 1993
BASKARAN M. A. - "SEARCH OF THE SEASONAL VARIABILITY ON THE DEPOSITIONAL FLUXES OF 7BE AND 210PB" - J. GEOPHYS. RES., VOL. 100, NO. D2, 1995
BHANDARI N., D. LAL RAMA - "STRATOSPHERIC CIRCULATION STUDIES BASED ON NATURAL AND ARTIFICIAL RADIOACTIVE TRACER ELEMENTS" - TELLUS, 1966
BIROT A. - "CONTRIBUTIONS A LETUDE DE LA DIFFUSION DU RADON ET DES AEROSOLS DANS LA TROPOSPHERE" - THESE, UNIVERSITE PAUL-SABATIER DE TOULOUSE, 1971
BLEICHRODT J. F. - "MEAN TROPOSPHERIC RESIDENCE TIME OF COSMIC-RAY-PRODUCED BERYLLIUM 7 AT NORTH TEMPERATE LATITUDES" - J. GEOPHYS. RES., 1978
BORSAN D., S. TALPOS - "FIZICA STRATULUI LIMITA SI POLUAREA AERULUI" - EDIT. UNIV. DIN BUCURESTI, 1997
BROST R. A., FEICHTER J., HEIMANN M. - "THREE-DIMENSIONAL SIMULATION OF BE7 IN A GLOBAL CLIMATE MODEL" - J. GEOPHYS. RES., VOL. 96, NO. D12, 1991
CRUIKSHANK A. J., G. COWPER, W. E. GRUMMITT - "PRODUCTION OF BE7 IN THE ATMOSPHERE" - CAN. J. CHEM, 1956
DAVIDSON B., J. P. FRIEND, H. SEITZ - "NUMERICAL MODELS OF DIFFUSION AND RAINOUT OF STRATOSPHERIC RADIOACTIVE MATERIALS" - TELLUS, 1966
DIBB J. E., L. D. MEEKER, R. C. FINKEL, J. R. SOUTHON, M. W. CAFFEE, L. A. BARRIE - "ESTIMATION OF STRATOSPHERIC INPUT TO THE ARCTIC TROPOSPHERE BE7 AND BE10 IN AEROSOLS AT ALERT" - CANADA, J. GEPHYS. RES., 99, 1994
DRAXLER R.R. - "ESTIMATING VERTICAL DIFFUSION FROM ROUTINE METEOROLOGICAL TOWER MEASUREMENTS, ATMOS" - ENVIRON., 13, 1555, 1979
FEELY H. W., R. J. LARSEN, C. G. SANDERSON - "FACTORS THAT CAUSE SEASONAL VARIATIONS IN BE7 CONCENTRATIONS IN SURFACE AIR, ANNUAL REPORT OF THE SURFACE AIR SAMPLING PROGRAM" - REP. EML-497, DEP. OF ENERGY, WASHINGTON, 1988
FEICHTER J., R. A. BROST, M. HEIMANN - "THREE-DIMENSIONAL MODELLING OF THE CONCENTRATION AND DEPOSITION OF PB210 AEROSOLS" - J. GEOPHYS. RES., 96, 1991
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
