Austeritate Versus Consum

Cap. 1. Consideratii generale privind piata de capital

1.1 Piata de capital - definire

In orice economie de piata exista si functioneaza o piata financiara, mai mult sau mai putin dezvoltata si, aceasta reprezinta locul unde se intalneste oferta cu cererea de fonduri financiare.

Piata financiara este formata din doua mari sectoare: sectorul bancar (sau piata creditului) si sectorul titlurilor financiare (sau piata financiara in sens restrans).

Piata bancara (piata creditului) priveste relatia de credit avand la baza active financiare fara caracter negociabil - disponibilitatile banesti sunt atrase la banci si apoi utilizate de catre acestea pentru creditarea celor in cautare de fonduri (avem de-a face in acest caz cu o finantare indirecta).

Piata financiara in sens restrans (piata titlurilor financiare) este structurata in piata monetara si piata de capital. Pietele monetare sunt specializate in tranzactii cu titluri pe termen scurt (pana la 1 an) cum ar fi: depozitele bancare, cecuri, bilete la ordin, certificate de depozit, cambii si altele. Pretul dreptului de a utiliza fondurile oferite astfel pe piata monetara este reprezentat in principal de dobanda.

Pietele de capital, cele asupra carora ne vom apleca cu precadere pe parcursul acestei lucrari sunt specializate in domeniul tranzactiilor cu active financiare pe termen mediu si lung. Aceste titluri financiare sunt reprezentate in principal de actiuni si obligatiuni. Pe piata de capital apare o relatie directa intre posesorul de fonduri (investitorul) si cel aflat in cautare de resurse financiare si care va emite titluri, urmand ca in schimb sa primeasca fondurile de care are nevoie.

Piata de capital reprezinta o piata specializata unde se intalnesc si se regleaza in mod liber cererea si oferta de active financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre o piata pe care se tranzactioneaza in mod liber valori mobiliare (actiuni, obligatiuni), piata ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumparatorii de actiuni si obligatiuni) si care urmaresc plasarea profitabila a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de catre emitentii de actiuni/obligatiuni, ce sunt in cautare de capital in vederea finantarii unor proiecte de investitii.

Desigur, piata de capital prezinta interes si din alte puncte de vedere, permitand preluarea controlului asupra unor societati prin achizitii semnificative de actiuni sau obtinerea unor castiguri pe termen scurt prin specularea modificarilor de curs ale valorilor mobiliare.

In functie de momentul in care se realizeaza tranzactia, piata de capital se imparte in doua segmente:

- Piata primara. Este piata pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima data. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regula fac legatura intre societatea emitenta si investitori, se obliga sa plaseze valorile mobiliare nou emise in schimbul unui comision;

- Piata secundara. Odata puse in circulatie valorile mobiliare pe piata primara, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara. Functionarea efectiva a pietei secundare se realizeaza prin intermediul pietelor de negocieri sau organizate: este in principal vorba de bursa de valori si de piata extrabursiera (sau piata OTC - Over the Counter Market).

Diferenta dintre cele doua forme organizate ale pietei de capital (bursa si piata OTC) consta in existenta unor conditii si criterii de eficienta economico-financiara, de informare a investitorilor, referitoare la numarul de actiuni puse in circulatie, etc. pentru accesul la bursa, conferind societatii cotate pe aceasta piata garantii superioare pentru investitori. De asemenea exista diferente intre modul de functionare si organizare a celor doua piete - bursa de valori este o piata de licitatie in timp ce piata Rasdaq este o piata de negociere.

In Tabelul 1.1 se prezinta comparativ caracteristicile burselor propriu-zise si cele ale pietelor interdealeri (OTC) .