Microcontrolerul este un circuit integrat inteligent. Utilizatorul lui isi transfera o parte din propria inteligenta, in memoria acestuia in procesul de programare a microcontrolerului. Pentru a-l putea utiliza, electronistul are nevoie de unelte de dezvoltare.
Acestea sunt: Primul pas este alegerea tipului de microcontroler.
Este poate cel mai dificil deoarece gama de microprocesoare existente pe piata este extrem de variata. Tipurile cele mai raspandite sunt reprezentate de Atmel (AVR si clone 8051), Motorola (seria 68HC11), Philips (seria 8051) Microchip (PIC) Scenix (SX, clone PIC de mare viteza) Maxim (clone 8051 de mare viteza), Rabbit (microcontrolere pe 16 biti) si o sumedenie de alte microcontrolere japoneze (de exempluToshiba). Pentru ca un microcontroler sa execute oarece operatii este o conditie necesara, dar nu si suficienta, de a scrie un program.
SCRIEREA UNUI PROGRAM poate fi facuta intr-un limbaj de nivel inalt (cu ajutorul compilatoarelor C, sau Basic, sau Pascal, etc.
) sau in limbajul de asamblare specific microcontroler-ului. In ambele cazuri este necesar un calculator. Scrierea unui program este mai usoara intr-un limbaj de nivel inalt, singurul dezavantaj fiind ca aceste compilatoare sunt foarte scumpe. Ele traduc de fapt limbajul de nivel inalt in limbajul de asamblare.
Deci, ramane varianta scrierii programelor in limbajul de asamblare.
Programul microcontroler-ului este de fapt un fisier cu extensia asm realizat cu orice editor de text, in modul text ASCII neformatat. Cu ajutorul unui asamblor (program gratuit, numit asm. exe) acest fisier asm este asamblat si astfel se genereaza codul masina ce este stocat intr-un fisier cu extensia hex. Acest fisier contine instructiunile si datele ce trebuie trimise catre memoria microcontroler-ului, cu ajutorul unui inscriptor. VERIFICAREA SI SIMULAREA FUNCTIONARII PROGRAMULUI Un program scris in limbajul de asamblare nu este destul de lizibil si de aceea pot exista greseli de conceptie a programului, sau erori de programare, desi instructiunile sunt corecte. De exemplu vrem ca sa se aprinda un led conectat la un anumit pin, dar acel pin nu l-am setat sa fie pin de iesire! Deci led-ul nu are cum sa lumineze, iar asamblorul nu poate ghici ca noi vrem ca led-ul sa lumineze. Aceste greseli n-au cum sa fie detectate de asamblor. Intr-un cuvant, dezvoltarea de aplicatii in limbajul de asamblare este anevoioasa. Pentru rezolvarea usoara a acestor probleme s-au inventat simulatoarele si emulatoarele.
Acestea sunt periferice destul de scumpe, care conectate la un calculator pot imita perfect, (chiar si in timp real) atat din punct de vedere al soft-ului, cat si al hard-ului, un anume microcontroler.
De obicei producatorii pun la dispozitie, gratuit, un mediu de dezvoltare (de exemplu programul MPLAB pentru microcontrolerele PIC) care este in acelasi timp si un simulator. Deci buna functionare a unui program de asamblare destinat unui microcontroler poate fi testata fara a dispune ...
WICHIT SIRICHOTE - "EASY - DOWNLOADER V2. 0 FOR ATMEL 89C51/52/55 89S51/52"
DORIN PETREUS, GABRIEL MUNTEAN, ZOLTAN JUHOS, NICULAIE PALAGHITA - "APLICATII CU MICROCONTROLERE DIN FAMILIA 8051" - MEDIAMIRA CLUJ, 2005
ALI MAZIDI - "THE 8051 MICROCONTROLLER AND EMBEDDED SYSTEMS" - PRENTICE HALL, 2000
RADU BALAN - "MICROCONTROLERE. STRUCTURA SI APLICATII" - TODESCO, 2002
D. MIC, ST. ONIGA - "PROIECTARE ASISTATA CU CIRCUITE LOGICE PROGRAMABILE" - RISOPRINT CLUJ - NAPOCA, 2002
GHEORGHE TOACSE, DAN NICULA - "ELECTRONICA DIGITALA" - RDITURA TEORA, 1996
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
